Mă apucasem să scriu un post amănunţit despre un anumit soi de oameni zâmbitori, oameni cu măşti de bărzoi, şi apoi m-am gândit mai bine: La ce bun? Eu ştiu cum sunt şi care sunt ei, nu mă pot surprinde, nu îmi pot face nimic, pentru că eu îi ştiu chiar dacă ei nu ştiu că-i ştiu. Aşa că pentru ce să îi descriu; ca să se recunoască? Sunt şi ei, îşi joacă rolul lor, au şi părţile lor bune care vin odată cu celelalte zâmbitoare, îţi dau şi ajutor real, dar au şi naivitatea de a crede că dacă nu zici nimic chiar le intri în joc, chiar le crezi scenariile şi că ai intuiţie corectă şi informaţii în tot ce-i priveşte pe alţii, mai puţin pe ei.
Şi atunci m-am gândit, pentru ce să scriu mai multe despre soiul ăsta? Rândurile de aici sunt mai mult decât suficiente, oricum nu-şi pot recunoaşte sieşi ceea ce sunt şi din păcate nici n-au dorinţă să nu mai fie bărzoi. Şi, aşa cum un om bărzoi a aflat încurcat odinioară, eu am numărat toate gutuile din pom, iar atunci când una dintre ele se evaporează... ştiu, dar gutuile nu sunt atât de importante ca să reacţionez... iar dincolo de gutui, ei nu mai pot face nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu