Cum de-oi fi reuşit vreodată să încalc atât de tare legile naturii încât să fiu acum un mic şi nestatornic locuitor al acestei Lumi? De ce-oi fi devenit un suflet corupt şi ticăloşit, încât să fiu izbit cu un şut din Paradis şi să circul printre oameni în loc să cânt în corul din zori de zi al îngerilor? Ce nemernicie celestă oi fi săvârşit de sunt acum fără de minte în braţele timpului, relativismelor şi celor ce se nasc şi mor?
Nu mă plâng, nu mă răzvrătesc şi nu pozez în victimă. Doar mă întreb din când în când, căci nu mai pot să-mi amintesc. Dacă-s aici, e limpede că am venit pe merit. Iar în lumea asta ce freamătă mereu printre dealuri şi văi am multe lucruri dragi şi minunate de care greu îmi e să mă mai satur. Doar mă întreb şi eu, din când în când, cu uluire, cum de-am ajuns un suflet mic, corupt - şi iată - şi amnezic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu