Contra stranutului
Va prezint azi un remediu eficient testat personal. Cand racesti si te inteapa nasul, stranuti si ai o stare de tensiune in zona tamplelor si a sinusurilor, mananca inchetata - cu cat mai multa cu atat mai buna si mai bine. Cantitate ... cat de mult intra in burta, sau pana simti ca ti se face rau de la stomac.
Inghetata este un remediu minune. Nu, nu iti calmeaza mucoasa nazala nici nu detensioneaza inflamatia din zona. Nu, nu are un efect de potolire a gatului pe care il simti la fel de iritat, sau poate chiar mai tare de la raceala inghetatii.
Totusi efectul sau este magic. Este atat de buna incat esti mult prea preocupat s-o savurezi ca sa-ti mai aduci aminte de nasul curgator, astfel nu se mai declansaza niciun stranut pe toata perioada in care te infrupti hulpav.
joi, 5 iulie 2012
...... mai bine pisica miloaga decat pisica flamanda (Înţelepciune de la Chiti Chet 1)
Chestia cu "cere si ti se va da" e atat de simpla de elementara si de utila incat era si firesc sa nu ii dau atentie aproape deloc. Pot spune acuma ca pentru mine e unul dintre marile "secrete" neascunse ale modului de functionare a lumii asteia.
E o chestiune atat de simpla incat am invatat-o pana la urma, cu tot respectul cuvenit marilor maestri ai lumii, de la pisicuta mea. Ea miorlaie si miorlaie si cere cere si tot cere, ea stie ce, uneori intuiesc si o mai nimeresc. Sunt de foarte multe ori sacaita de atatea cereri miorlaite in continuu. Initial am zis ca-i o tampenie si o corvoada a mea sa se fi infiltrat in casa mea o pisica atat de urlatoare. Pe urma mi-am dat seama ca de fapt e o mare banditeala si o smecherie eficienta. Oricat de mult m-ar enerva, dupa atatea miorlaiei tot incerc sa-i dau cate ceva ca sa taca. Uneori nimeresc ce vrea si tace (pentru putin timp desigur), alteori n-o nimeresc din prima si continua sa zbiere, chiar daca ma enerveaza si mai tare, eforturile mele se intetesc pe masura, cautand variante pana e multumita. Uneori recunosc, ca daca n-ar avea o gura atat de mare si terorizanta poate as uita cu totul de ea si n-ar mai primi ceea ce vrea decat mult mai rar.
Si cam asa ma imaginez si pe mine fata de marele Divin. Eu miorlaind aici pe jos pe pamant, el auzind ceva poate nu foarte deslusit. El, poate chiar sacait de chiraiturile fara oprire, dandu-mi diverse lucruri, unele fix cele la care ma gandeam, altele poate brodite din a 2-a a 3-a, a 10-a incercare, dar mereu oferindu-mi cate ceva. Cu cat cer mai multe cu atat primesc mai multe. Asa ca cer si dimineata si seara, si in timpul zilei de cate ori apuc, si uneori si noaptea-n vis, caci atat de tare m-am obisnuit sa miorlai, ca miorlai si cand visez. Poate Dumnezeu o fi sacait ca ma tot aude cu aceleasi miorlaieli (il inteleg ca si eu simt la fel cu pisica), dar nici nu iese treaba altfel. Cu cat cer mai mult, ca prin farmec, primesc mai mult.
N-am nimic cu cei care prefera sa nu ceara nimic ca sa lase totul in voia lui Dumnezeu. E un mod de a privi problema. Poate chiar unul mai nobil. Dar eu cred ca aceste persoane primesc fix cat ar primi si pisica mea daca nu s-ar smiorcai pe langa mine ... ar trai si asa, dar nu la fel de des bucuroasa.
Nu stiu care-i ideea in smecheria asta, nici nu-mi pasa pana la urma, pur si simplu e croita lumea asa.
Eu am vazut cu ochii mei, pe pielea mea. Cu cat ceri mai mult cu atat primesti mai mult. Mai bine matza miloaga decat matza flamanda.
E o chestiune atat de simpla incat am invatat-o pana la urma, cu tot respectul cuvenit marilor maestri ai lumii, de la pisicuta mea. Ea miorlaie si miorlaie si cere cere si tot cere, ea stie ce, uneori intuiesc si o mai nimeresc. Sunt de foarte multe ori sacaita de atatea cereri miorlaite in continuu. Initial am zis ca-i o tampenie si o corvoada a mea sa se fi infiltrat in casa mea o pisica atat de urlatoare. Pe urma mi-am dat seama ca de fapt e o mare banditeala si o smecherie eficienta. Oricat de mult m-ar enerva, dupa atatea miorlaiei tot incerc sa-i dau cate ceva ca sa taca. Uneori nimeresc ce vrea si tace (pentru putin timp desigur), alteori n-o nimeresc din prima si continua sa zbiere, chiar daca ma enerveaza si mai tare, eforturile mele se intetesc pe masura, cautand variante pana e multumita. Uneori recunosc, ca daca n-ar avea o gura atat de mare si terorizanta poate as uita cu totul de ea si n-ar mai primi ceea ce vrea decat mult mai rar.
Si cam asa ma imaginez si pe mine fata de marele Divin. Eu miorlaind aici pe jos pe pamant, el auzind ceva poate nu foarte deslusit. El, poate chiar sacait de chiraiturile fara oprire, dandu-mi diverse lucruri, unele fix cele la care ma gandeam, altele poate brodite din a 2-a a 3-a, a 10-a incercare, dar mereu oferindu-mi cate ceva. Cu cat cer mai multe cu atat primesc mai multe. Asa ca cer si dimineata si seara, si in timpul zilei de cate ori apuc, si uneori si noaptea-n vis, caci atat de tare m-am obisnuit sa miorlai, ca miorlai si cand visez. Poate Dumnezeu o fi sacait ca ma tot aude cu aceleasi miorlaieli (il inteleg ca si eu simt la fel cu pisica), dar nici nu iese treaba altfel. Cu cat cer mai mult, ca prin farmec, primesc mai mult.
N-am nimic cu cei care prefera sa nu ceara nimic ca sa lase totul in voia lui Dumnezeu. E un mod de a privi problema. Poate chiar unul mai nobil. Dar eu cred ca aceste persoane primesc fix cat ar primi si pisica mea daca nu s-ar smiorcai pe langa mine ... ar trai si asa, dar nu la fel de des bucuroasa.
Nu stiu care-i ideea in smecheria asta, nici nu-mi pasa pana la urma, pur si simplu e croita lumea asa.
Eu am vazut cu ochii mei, pe pielea mea. Cu cat ceri mai mult cu atat primesti mai mult. Mai bine matza miloaga decat matza flamanda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)