Al meu adorabil:

sâmbătă, 26 mai 2012

vineri, 25 mai 2012

Cyril

Cyril este o muza. Cyril este muza mea si e adorabila.
Nu stiu daca se poate trai fara muza, dar eu, de cand am cunoscut-o, nu pot sa mai traiesc fara Cyril.

Postarul suna intotdeauna... de cate ori vrea el

De obicei, in Romania, postasul vine si aduce corespondenta. De cate ori suna, nu se stie exact si este irelevant pentru textul meu.
Exista insa o exceptie, in Curtea de Arges vine postarul. Am aflat direct de la sursa. Si nici macar nu vine intotdeauna, caci deh, doar e postar, nu postas de rand. Vine cand vrea el, aduce doar acele plicuri si colete pe care are el chef sa le aduca, si sunt convinsa ca (desi irelevant pentru textul meu) suna de cate ori are el chef. Spre nemultumirea voalat exprimata, a localnicilor argeseni. Acuma ce sa mai zici? Ca esti nemultumit de toane si ifose de postar? Ca vorba aia, de postas te mai poti plange, ii mai poti reprosa una doua. Dar de postarul din Curtea de Arges ...

Pasiunile mele nepieritoare

(mereu fascinata, indragostita de Marius Bodochi)

joi, 17 mai 2012

Mirosuri din Danemarca

Daca simti miros de ceva putred in Danemarca, cred ca e mai benefic sa parasesti locatia. Stiu ca e tentant sa mai cercetezi un pic, sa mai scormonesti nitel, ca poate mirosul e doar o impresie, poate e doar ceva ce dispare cu vantul... nu zic ca nu ar putea fi si asa. Dar cine mai are timp sa stea la puricat? cand pana la urma mirosul de putred de cele mai multe ori nu-i degeaba pe acolo. E chiar de la vreo putreziciune. Si pe urma te trezesti ca s-a irosit si timp si energie si mirosul s-a imputit si mai tare.
Eu, dupa ce ( si numai dupa ce) am stat in multe multe mirosuri ce pareau cam putrede sperand ca se vor finaliza mirosind a trandafiri roz, simt ca nu mai e de cercetat. M-am convins ca nasul meu sesizeaza mirosuri cu o acuratete suficient de buna cat sa-i pot acorda incredere si sa merg pe mana lui, a nasucului desigur.Vine miros putregacios din Danemarca? mai bine ma indrept direct spre greci, si nu ma mai intreb de ce.

miercuri, 16 mai 2012

Toleranta pentru tensionati

Nu poti sa te superi pe oamenii tensionati, zau ca nu. Nu te poti supara pe ei cand intelegi ce efecte produce tensiunea si stresul psihic asupra ta si automat si asupra celorlalti, ca doar nu or fi ei mai din piatra facuti decat tine.
Azi m-am lamurit. In conditii de stres, persoanelor li se accentueaza anumite trasaturi, de obicei nu cele mai simpatice, devin exacerbate pana la absurd si sacaiala.
Un individ care se da de obicei in spectacol, ca sa fie miez, cand e pus in fata unui examen, de stres, se da si mai tare in stamba pana ajunge sa para copil tembel. Unul care de obicei se incrunta, cand vine vorba sa dea un examen, se incrunta si mai tare pana i se innegreste fata. Altul care de obicei spune rautati are tendinta sa arunce rautati mai mari. O mini smiorcaita devine sub stres o mare smiorcaita.
Treaba e ca toate manifestarile astea sunt de fapt scuturi de aparare naturale in fata stresului si a momentului tensionat. Stiu ca-ti vine uneori sa le dai cu ceva in cap acestor tensionati, dar nu e din rautate... e doar strigat de ajutor.
Purtandu-mi propria tensiune in carca si in reactii amplificate, azi am fraternizat cu cei cu comportamente stupide, caraghioase, enervante de la stres si emotii de examen, caci i-am vazut pe toti cu drag, la fel ca si pe mine, dincolo de scuturile noastre.

marți, 15 mai 2012

Somnorele pasarele

Zau asa.... daca a venit pana si fulgerul si te-a traznit in cap, te-a scurtcircuitat.. si dupa asta tot nu te-ai trezit, ce sanse sunt sa te trezeasca o alta persoana, cam tot pe-atat de somnoroasa ca si tine?

O chestiune cu "pain in the ass"

Despre oamenii pe care-i admir, care ma fascineaza, am  tendinta, in viziunea mea idealista, sa cred ca nimic nu-i tulbura, ca trec prin toate, cat de grele, in mod echilibrat si ca raman toata ziulica si nopticica cu zambetul pe buze.
Ei bine, constat ca nu-i deloc asa, fiecare dintre oamenii minunati are un "pain in the ass", personalizat.
Nu e o constatare trista sau dezamagitoare, ba din contra, ma inveseleste... nu, nu ca m-as bucura de durerile de cap (sau de alte zone) ale celorlalti, doar cunosc si eu durerea, suficient cat sa ma intristeze ca cineva, oricine, o simte. Dar "pain in the ass" a oamenilor speciali pentru mine, m-a determinat sa ma uit mai bine la a mea personala "pain in the ass". Si ghici ce? Nu e 100% hada, ma sufoca si-mi scoate ochii din cap dar mai imi da si cate o gura de aer, iar dupa atatia ani ne si cunoastem destul de bine. Ce sa mai... n-o duc chiar asa rau cu a mea "pain in the ass".

luni, 14 mai 2012

Filosofeala

Am incercat, am cautat  si rasucit pe 100 de fetze. Si m-am lamurit. Daca ceva nu arata bine, nu se simte bine, nu suna bine, nu pica bine, nu miroase a bine.... inseamna ca pur si simplu nu e bine. Nu e interpretabil, sau ceva ascuns, sau vreun bine mascat, sau vreo alta mare filosofeala si intortocheala.

Omul intelept

Omul intelept isi baga picioarele in toate prostiile si ideile si impresiile si cauta sa fie fericit acum... no matter what.

joi, 10 mai 2012

Una din marile mele greseli?

repetata si constatata si iar repetata si iar constatata....
Sa ascult vreodata de altcineva inaintea intuitiei mele. Nici de batrani, nici de parinti, nici de cunoscatori sau ghicitori in stele...  unicul meu reper de cea mai mare incredere si putere ... adorabila mea intuitie

miercuri, 9 mai 2012

Si mi-am zis

... sa ma indepartez de toate,
sa vad ce-i real al meu, trait, experimentat, simtit profund
si sa-le-mping pe toate celelalte de la mine
sa le tin la distanta cuvenita celor ce sunt posibile la fel de mult pe cat pot fi si false
chit ca-s vechi cu mine de o viata,
sau de sunt noi de numai ieri
chit ca vin de la surse-apropiate, parinti sau prieteni sau maestri, ghizi ori specialisti
ori de la surse dubioase,
sa le tratez pe toate egal - posibile, dar nereale
pana la propria-mi proba, personala si contrarie