Ca vântul care întotdeauna bate

Cu adevărat, nu doresc mare lucru. Aş vrea ca întotdeauna să pot să alerg ca în seara asta cu picioarele desculţe, pe nepregătite şi pe înserate, vântul răcoros să-mi dea părul la o parte din ochi şi de pe faţă şi să nu mă deranjeze nici cea mai mică celulă din corp, să nu-mi fie nici frig nici cald, nici foame nici sete. Copacii să-mi zâmbească şi să ţopăie pe lângă mine, iar eu să mă bucur exact ca în seara asta, cu o bucurie deplină fără sa am nimic. Şi să nu mai am nevoie de nimic altceva.