Uneori când ies la plimbare în mijlocul naturii, natura hotărăşte să-mi facă şi câte un cadou. E tare amabilă, şi după ce că mă încăntă cu tablourile impecabile şi cu texturile ei autentice, iată că se gândeşte să-mi mai dea şi câte un cadou de luat acasă.
Într-o vară mi-a dat cadou un cristal de cuarţ transparent gălbui mare cât un ou de găină, aranjat ca un frumos buchet de cristale mai mici. Nu l-am tratat prea bine, după un timp s-a izbit de o piatră şi s-a spart în zeci de cristale mici. Într-o altă ocazie mi-a făcut cadou o lespeduţă verzuie ca smaraldul care dacă era udată de apă devenea brusc aproape neagră. Cum n-am avut grijă de ea până la capăt, după câţiva ani s-a aruncat de la înălţime şi s-a făcut fragmente. Mi-a mai făcut o dată cadou, cu muuult muult timp în urmă o bucăţică de scoică albă care avea pe ea toate culorile curcubeului, n-am înţeles exact ce trebuia să fac cu ea şi am înstrăinat-o, apoi după ce am vrut s-o iau înapoi, persoana n-o mai avea, cică plecase să mă regăsească şi se pierduse definitiv pe drum. Şi am mai primit şi altele, de unele îmi amintesc, de altele nu.
Ieri, în cea mai recentă vizită a mea în natură, am primit cadou un colţ maroniu de pterodactil. Cred că şi l-a rupt în timp ce vâna o pradă deasupra pădurii. Sau ar putea fi şi un colţ de crocodil preistoric, scos la iveală de secarea râului. Oricum pădurea mi l-a dat mie drept dar. De spart cred că n-am cum să-l sparg că e din piatră. De rătăcit poate nu-l rătăcesc chiar imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu