O mică descoperire fascinantă

Când descoperi pe nepusă masă anumite lucruri şi informaţii care categoric nu-ţi servesc la mare lucru, dar sunt atât de simple şi de uluitor de logice, nu poţi să scapi de lovitura fascinaţiei şi a uimirii bucuroase. Este clar că trăieşti un fel de mini revelaţie şi gândindu-te la neimportanţa ideii şi la faptul că era atât de simplu că ar fi putut să-ţi treacă prin minte, te miri cum de ajungi să simţi aşa intens evenimentul, mărunt în felul lui. Aşa am simţit eu când am descoperit deunăzi de unde vine de fapt cuvântul deltă, ca în Delta Dunării. Se pare că a fost aşa botezată de la litera grecească 'Delta' care în greceşte se scrie în formă de triunghi, formă asemănătoare cu conturul natural al unei delte de râu. Simplu. Ştiam şi litera grecească 'delta', cunoşteam şi forma naturală a unei delte de râu. Niciodată nu m-am gândit să fac legătura între o deltă şi cealaltă deltă. Nici măcar nu mi-am pus vreodată problema că sunt omonime. Aşa că după ce am citit explicaţia, am rămas uluită, încântată, ca şi cum descoperisem vreun mare adevăr universal ce zăcea prăfuit în mine. O descoperire pe care am trăit-o drept fascinantă dar care, evident, nu-mi ajută la nimic.