Aşa îmi mai place mie să cataloghez oamenii şi animalele! Spre exemplu pe distinsa Ţuchiana, o colegă de cameră cu blană, m-am grăbit cu o plăcere nebună să o redenumesc 'Copilul diavolului', şi asta numai din cauză că, plină de energie şi ţinută cu sila în spaţiul restrâns din casă, a spart obiecte, a dărâmat ghivece şi a mâncat bambuşi, a doborât la podea perdelele, a ros lucruri de lemn şi a alergat-o pe sora ei Gia. Şi profit de ocazie aici, deşi n-are legătură directă, să menţionez cu indignare că mi-a spart şi soarele albastru de ceramică, soare albastru care era nici mai mult nici mai puţin decât preferatul meu din casă.
Conform propriei mele afirmaţii, cei care sparg obiecte preferate, fac tot felul de stricăciuni în casele altor oameni şi mai aleargă câteodată pisici, sunt copii ai diavolului.
Şi mă întreb eu acum, privind la mine, cum sparg obiectele preferate ale altora, dărâm şi stric diverse prin casele oamenilor...şi ocazional alerg pisici... Eu al cui copil sunt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu