Cine mă cunoaşte ştie că am o slăbiciune pentru poveşti cu vampiri. Nu orice fel de vampiri, desigur. Vampiri arătoşi, tonifiaţi, cu aer uşor aristocratic şi confuz, capabili de romantisme neaşteptate şi inocente, gata oricând să te salveze din pericole de nebănuit, doar pentru a se retrage apoi discret ca şi cum n-ar fi făcut mare lucru, sărutându-ţi cu rafinament mâna. Dar genul ăsta de vampiri nu există cu adevărat decât în fantezii.
În realitate încep să cred că există un soi de vampiri ceva mai diferit faţă de cei descrişi în cărţi, şi că unul dintre ei se adăposteşte la mine în casă. M-am trezit de dimineaţă doar pentru a constata că am trei rănişoare care mă ustură în tâmplă. De lovit nu-mi amintesc să mă fi lovit pe undeva, de zgândărit nu m-am zgândărit, nici opera vreunei insecte nu-i, nici somnambulă nu sunt decât rar şi până acum nu m-am accidentat. Singura explicaţie este că am de-a face cu un fel mai aiurit de vampir. Un vampir cu trei colţi care nu preferă jugulara ci tâmpla că şi asta-i vascularizată şi gustoasă.
Chiar dacă este vorba de un vampir, în acest caz este limpede că nu e genul de vampir pe care-l prefer. Aşa că ar fi indicat să plece cât mai repede din casa mea, decât un vampir cu trei colţi mai bine lipsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu