Al meu adorabil:

duminică, 25 iulie 2010

Cheia diferenţierii la iubiri

Printre 'iubirile' de cuplu există mai multe tipologii...

*iubiri 'fals mi-s io dar mi-eşti şi tu' - adică o relaţie între doi oameni în care ambii au un anumit interes de o cu totul altă natură decât cea emoţională, o convenienţă cu beneficii reciproce;
*iubiri 'cu aburirea părţii adverse'- o relaţie în care doar unul dintre cei doi are un anumit interes de o cu totul altă natură decât cea emoţională, celălalt fiind prins emoţional;
*iubiri 'sprint pe ultima sută de metri' - când cel puţin una dintre persoanele implicate consideră că are o vârstă la care trebuie să pună mâna pe cineva, indiferent că e potrivit sau nu, în ideea că aceasta este ultima şansă de a se mai cupla cu cineva în această viaţă;
*iubiri 'căldurică păturică' - când măcar unul dintre cei implicaţi stă în relaţie dintr-un confort convenabil, pentru a fi alintat sau răsfăţat, pentru a înlocui atenţia oferită de părinţi, fără a exista însă cine ştie ce tremur de inimi;
*iubiri 'rău cu tine dar mai rău numai cu mine' - relaţiile în care cel puţin unul dintre protagonişti are teamă de singurătate, nici măcar nu simte mare lucru pentru celălalt dar teama şi oroarea de a fi pe cont propriu îl mână în relaţie oricum ar fi ea, bună,rea;
*iubiri 'cu cadavrul în casă' - relaţii care până la un anumit punct s-au încadrat într-una din celelalte categorii, şi după o vreme s-au uscat, au murit definitiv toate interesele de natură emoţională sau de orice alt fel dar cei doi continuă să convieţuiască în vechile ritualuri fie din cauză că există copii la mijloc, un domiciliu comun, mulţi ani în spate şi cine ştie câte şi mai câte motive;
*iubiri 'aurul proştilor' sau 'pasiune cu foc de artificii şi fluturi în stomac în acelaşi timp' - după cum spune şi denumirea, sunt acele relaţii în care cei doi nu pot sta dezlipiţi unul de celălalt, ar fi în stare să facă orice nebunie, se doresc continuu, se visează şi zi şi noapte, li se văd zâmbetele pierdute pe faţă în permanenţă. Acele iubiri despre care toată lumea afirmă că 'iubirea dispare oricum în trei ani';
*iubiri 'aur pur' sau 'iubire de-aia de n-ar fi nu s-ar povesti în poveşti' - de fapt singura categorie în care cuvântul iubire este cu adevărat corect utilizat, acelea care cresc în timp, acelea în care chiar dacă dispare sexualitatea, sau nici nu s-a ajuns vreodată la ea, sentimentele rămân la fel de puternice. Acele relaţii în care el şi ea stând la două ferestre, alăturate, mari, înainte de răsăritul soarelui, privind afară la fulgii imenşi şi rotunzi de nea, fără a se atinge sau a rosti nimic, fără a şti dacă se vor mai vedea vreodată sau dacă se vor îmbrăţişa vreodată, simt cu cea mai mare siguranţă, dincolo de gânduri, că fac parte din aceeaşi figură geometrică, două bucăţi cu îmbinare perfectă.

Cu sigurantă mai sunt si alte tipuri de iubire pe care nu mi le-am amintit acum, sau pe care nici nu le-am constatat vreodată, deci nu pot spune că am epuizat categoriile de iubire doar prin enumerarea de mai sus.

Mulţi oameni în lumea asta, aflaţi în diverse categorii de 'iubire' se mint singuri că trăiesc iubirea autentică. Cert este că cine a avut măcar o dată ocazia să trăiască crâmpeie din ultima categorie de iubire, scântei de iubire de-adevăratelea, va căuta mereu conştient sau inconştient să ajungă iar la aşa ceva, niciuna din celelalte categorii nu îi va mai fi total pe plac şi nu îi va mai aduce linişte, chiar dacă la prima vedere se va minţi singur/ă că este mulţumit/ă. Aceşti oameni atât de norocoşi sunt puţini în lume, dar o dată impregnaţi cu cunoaşterea nivelului sublim al inimii, nu vor uita niciodată aroma sa.

Dacă în cazul primelor categorii de iubire diferenţa se poate face clar şi simplu pentru aproape oricine, în cazul ultimelor două categorii, 'aurul proştilor' şi 'aurul pur', diferenţa este extrem de greu de realizat, la fel ca în cazul pepitelor. Majoritatea celor ce au trăit măcar o dată iubirea din categoria 'aurul proştilor' va susţine că a trăit iubire autentică. Deşi este greşit. Iubirea şi 'iubirea' în acest caz sunt atât de greu de diferenţiat... îi înşală de cele mai multe ori chiar şi pe cei care au trăit cândva iubirea 'aur pur'.
În ultima vreme am auzit oameni descumpăniţi, dornici să trăiască iubirea din categoria cea mai elevată care însă ridică din umeri disperaţi.. 'Şi cum să recunosc eu care e iubirea din pasiune şi iubirea reală? Cum să fac diferenţa? Cum?'
Ei bine mi-am dat seama că există o cheie subtilă de diferenţiere. Adică există mult mai multe chei de diferenţiere. Dar mi-a trecut prin minte o cheie pe care nu o luasem până acum în considerare. Şi care ar putea fi de folos şi altora. Mi-am amintit de un film văzut cu mai mulţi ani în urmă în care eroul principal s-a clonat în mai multe exemplare fără ştirea soţiei lui iubite. Şi într-un anumit moment cei patru clonaţi pleacă toţi împreună cu o maşină şi la semafor opresc chiar în paralel cu maşina în care se afla soţia respectivului. Ea îi priveşte uimită, consternată, îşi scutură chipul şi plecând de la semafor îşi spune zâmbind cu voce tare ceva de genul 'Deh, asta e iubirea, sunt atât de îndrăgostită încât văd chipul lui în toţi bărbaţii care-mi ies în cale'. Ei bine... lucrul ăsta chiar se întâmplă şi în realitate şi nu este vorba de clonaţi ci de iubire iubire.
Cheia asta zice că: dacă n-ai mai văzut persoana specială de luni de zile, sau poate de ani şi poate nici n-ai mai vorbit în tot acest răstimp cu ea, dar în pofida acestui timp trecut ţi se pare că-i vezi chipul în alte persoane şi tresari mereu când preţ de câteva secunde ai impresia că necunoscuţii sau necunoscutele sunt acel om special ... e vorba de dragoste din categoria 'aurului pur' şi autentic.
Părerea mea.

Niciun comentariu: