De ce-aş cânta la pian?

De ce-aş cânta la pian, dacă de fapt dorinţa mea a fost mereu aceea de a cânta la orgă?
Aşa mă întreb de la o vreme. De când mi-am amintit că de când mă ştiu am adorat orga. Mult timp cât eram mai mică îmi doream să cât la orgă şi mă emoţionau până la lacrimi suntetele sale. Mulţi ani mai târziu m-am tezit cu gândul că aş vrea să iau lecţii de pian... De ce? De fapt eu vreau să învăţ să cânt la orgă. De ce aş face altceva decât exact ceea ce am simţit mereu?
Dar întrebarea cea mai grea este: De ce aş uita vreodată ceea ce am simţit că doresc de când lumea? În umbra acestor fapte...dorinţa mea trecătoare de a vrea să cânt la pian pare îngrozitoare din simplul fapt că pentru un timp am uitat că mie mai presus de orice îmi place orga, fie ea mai dificil de învăţat şi mai puţin accesibilă decât pianul.