Dumnezeu a făcut în lumea asta soiuri nenumărate de plante şi de animale. Şi le-a orânduit pe fiecare într-o armonie minunată, fiecare cu regulile sale, cu obiceiurile sale, cu structura fizică şi psihică caracteristică. Şi le-a lăsat Dumnezeu pe fiecare cu teritoriul şi specificul său să convieţuiască într-un ecosistem încântător, dar să nu se amestece. Căci, dacă forţele celeste ar fi vrut ca soiurile diferite să se amestece, le-ar fi făcut de la bun început compatibile şi n-ar mai fi fost vorba decât de un singur soi uniformizat în toată lumea, ceea ce ar fi fost mult prea lipsit de imaginaţie pentru capacităţile reale ale creativităţii divine.
Aşa zice legea firii, iar cine caută să meargă împotriva ei se trezeşte prins în suferinţe. De exemplu poate că unele balene ar vrea să se amestece cu delfini, sau invers, şi pot chiar să încerce. Vor avea cea mai mare bunăvoinţă, vor face sacrificii şi vor încerca să se integreze în lumea celorlalţi, dar până la urmă după multe zbateri, ceva li se va părea obositor, chinuitor şi vor începe nenumărate suferinţe psihice sau fizice. Dacă dorinţa balenei de a rămâne printre delfini, sau a delfinului de a rămâne printre balene, va fi atât de puternică şi de încăpăţânată, se poate ca această zbatere să se prelungească întreaga viaţă, si cele doua soiuri de mamifere acvatice să se chinuie până la capătul zilelor, rănindu-se în propria natură intimă.
La fel ca în cazul celorlalte animale şi printre oameni au fost create soiuri şi soiuri. Şi în acelaşi mod amestecul soiurilor nu a făcut decât să ducă la suferinţe eterne. Dar în timp ce animalele se recunosc după penaj sau după blană ori feromoni, oamenii în aparenţă seamană, şi nici măcar culoarea pielii nu e criteriul de diferenţeiere a soiurilor, pentru că la oameni diferenţele de soiuri sunt la nivel profund şi nu la cel al aparenţelor fizice. (Forţele divine au mai mari pretenţii de la oameni decât de la animalele celelalte şi dându-le inteligenţă superioară s-au aşteptat s-o şi folosească în distingerea soiurilor adecvate, aşa dacă i-ar fi ajutat pe oameni să se recunoască simplu după pene sau blană, ar fi fost şi oamenii doar nişte guguştiuci pufoşi sau nişte maimuţele cu fundurile roşii) Oamenii au şi ei intuiţia după care s-ar putea recunoaşte ca făcând parte sau nu din soiuri compatibile, dar nu prea o utilizează. Tocmai din acest motiv, dacă la alte tipuri de animale sau plante combinaţiile dureroase apar rar, la oameni acestea zburdă pretutindeni şi în număr impresionant de mare. De-asta mulţi se chinuie cu încăpăţânare pe perioade lungi sau poate o viaţă întreagă încercând să se adapteze alături de alt soi sau să schimbe după ei pe celălalt, compromiţându-şi ceea ce ar fi putut să fie armonios şi natural. Am întâlnit de-a lungul timpului multe combinaţii de-astea chinuitoare şi toate s-au întâmplat din cauză că oamenii n-au vrut să-şi folosească capacitatea de înţelegere şi nici să renunţe la încăpăţânare sau orgolii.
Dar cum întotdeauna există o speranţă pentru orice, o să mai zic că şi în cazul de faţă există o singură cale prin care o balenă poate deveni delfin. Intervenţia divină miraculoasă care să transforme ori balena ori delfinul în soiul celălalt. Dar asta nu se poate face prin încercările disperate ale celor două soiuri, prin datul cu capul de pereţi, prin vorbe bune sau vorbe rele, ci numai prin magia divină.
Cine are minte, s-o deschidă, că blană sau pene sigur n-o să aibă niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu