Tolomac, face parte din categoria cuvintelor pe care nu le utilizez în mod frecvent şi pe care nici nu le aud decât rar în jurul meu. Sună caraghios, are iz de învechit, are şi o mică aromă de ceva indulgenţă. Niciodată nu mi-aş vărsa nervii pe cineva numindu-l tolomac, pentru că mă bufneşte râsul la pronunţarea cuvântului. E ca şi cum aş vrea să cert serios pe cineva şi i-aş zice drăguţule. Totuşi termenul mi-a atras atenţia recent şi mi-am dat seama că se poate defini în mai multe feluri. Din acest motiv am decis să clarific termenul de tolomac aici şi acum.
TOLOMAC
= (om) molâu, tont, bleg
= (om) grosolan,bădăran, mitocan, ţopârlan, mârlan
= (om) de aproape 31 de ani, care zburdă în parc după ploaie, care se caţără pe obstacolele pentru biciclete cu senzaţia clară că de la ploaie acestea sunt alunecoase şi există mari şanse să derapeze pentru că are încălţări nepotrivite, care până la urmă se caţără ca să vadă cum e, pică prin alunecare exact cum prevăzuse, îşi juleşte genunchii asemenea unui puşti de 11 ani şi-şi imflamează ligamentele de la mână. Şi în plus tolomacul nici nu va mai îmbrăca fustă deasupra genunchilor în următoarea săptămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu