Mă întreb ce ar prefera de fapt pisicuţa, noua mea colegă provizorie de apartament, dacă ar sta cineva s-o întrebe. Ar prefera să fie aşa călătoare fără voia ei de la un om la altul, sau ar alege stabilitate şi constanţă? Nu ştiu de ce dar cred că-i place mai mult să locuiască cu aceiaşi oameni, în acelaşi spaţiu, unde să se simtă acasă şi să îi fie lucrurile şi mângâierile cunoscute. Dar, deşi e sociabilă, iubitoare, liniştită şi rapid adaptabilă, nimeni n-a întrebat-o dacă vrea să plece nici prima oară, nici a doua oară... cel puţin de două ori ştiu eu că a fost înstrăinată, realitatea cine ştie cum o fi. Acuma locuieşte provizoriu la mine, câteva zile, găzduită cât să o duc şi eu mai departe la o nouă casă ce-i drept cu iarbă verde şi cu livezi de alergat. Dar sunt convinsă că nici nu bănuieşte că va pleca şi de aici în alt loc şi recunosc că nici eu n-am stat s-o întreb ce ar prefera să facă. Cred totuşi că e stresant şi epuizant să fii transmutat de colo colo când ţi-e lumea mai dragă, fără avertisment şi fără să ai un cuvânt de spus.
Poate de-aia a şi ales să se camufleze pe canapeaua mea nisipie... speră poate s-o uit aici. Cred că s-a săturat să tot fie plimbată şi ar prefera să rămână într-un loc cunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu