Sunt vremuri în care trebuie să te bucuri enorm sau să te întristezi copleşitor de toate cele în jurul tău, să te mişti cu viteza luminii, să cuprinzi toate culorile şi formele din jurul tău, să râzi şi să împărtăşeşti peste tot zâmbete şi veselie, să te enervezi sau să te cerţi ca să-ţi aperi ideile, să vezi feţe vechi şi noi, să-ţi pui în realitate idei creţe sau plate, să superi, să provoci iubire, să fii detestat, să mâhneşti, să aduci bucurie ... continuu şi nestăvilit.
Şi vremuri în care trebuie să nu mai gândeşti nimic nimic şi să taci. Şi atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu