De obicei toată lumea în jurul tău ştie. Doar tu rămâi semi-naiv şi incapabil să vezi ce se întâmplă chiar cu tine în rol principal. Mă distrează când văd aşa ceva la alţii, dar sunt la fel de oarbă în cazul meu propriu şi personal. Azi m-am deşteptat!
Azi amorul meu secret şi neştiut m-a aşteptat cu o alee, plină cât vezi cu ochii, de pomişori cu trandafiri parfumaţi şi înfloriţi şi am realizat în sfârşit că de peste un an mă aflu într-o poveste de dragoste. De mai bine de un an de zile, în dorinţa mea mistuitoare de natură, greu de mulţumit printre betoanele şi coliviile mobilate ale oraşului, mă refugiez aproape zilnic în parcul din vecinătate. Vara, căldurile şi apusurile m-au prins cu ochii spre lacul animat şi copacii din zare. Toamna m-am minunat de cât de mult înspre noiembrie îşi păstrează parcul culoarea verde, apoi l-am văzut scuturându-se şi îngălbenindu-se brusc printre vijelii şi temperaturi tot mai scăzute. Iarna i-am văzut apele cum uşor uşor de la o zi la alta se coagulează, apoi m-am împotmolit în zăpezi şi ninsori şi sănii şi dezgheţuri. Primăvara m-a uluit cu florile proaspete şi schimbarea fără avertisment de la crengi goale şi negre la verdele pe care-atâta-l îndrăgesc. Uneori mă duc să alerg, alteori pur şi simplu să mă plimb sau să mă aşez pe o bancă pentru a-mi pierde ochii printre natură şi trecători, câteodată mai plimb şi cunoscuţi. Şi de fiecare dată, indiferent de starea cu care vin în parc, mă întorc de acolo reamintindu-mi de magnifica simplitate a lucrurilor ce sunt dincolo de voinţa mea şi a celorlalţi oameni.
Parcul mă aşteaptă mereu cu cadouri şi surprize. Îmi oferă senzaţia teribilă a soarelui care te gâdilă printre crengi. Îmi dă în dar imagini şi sunete armonioase cu răţuşte, ciori, lişiţe, pescăruşi împreună cu puii lor, ale căror viaţă şi obiceiuri am început să le învăţ cu fascinaţie de-a lungul sezoanelor. Îmi face cadou bucuria de a alerga cu picioarele şi mâinile îngheţate în zăpadă până la genunchi. Mă face să conştientizez că a venit primăvara izbindu-mă vizual cu flori mozaicate în portogaliu, galben, mov, roz şi alb sub copaci pământii încă neînmuguriţi. Îmi ascultă lacrimile sub umbra unei sălcii la moartea lui Maimuţică cel drag. Îmi şopteşte despre putere şi optimism la fiecare întâlnire. Mă ajută să fiu în formă fizică bună fără să plătesc bani ca la sala de sport.
Până acum am privit şi m-am bucurat de toate cadourile sale, m-am întors mereu dar nu am înţeles exact de ce. El a ştiut că s-a îndrăgostit de mine de prima oară, de când am călcat pe aleile sale neamenajate cu ani grămadă înainte. Eu nu am sesizat când mi s-a strecurat în inimă. Azi mi-a oferit un copleşitor şi aromat buchet de trandafiri vii, ca un îndrăgostit ce nu renunţă niciodată să-ţi stea în preajmă, delicat, fără să te incomodeze, ani şi anotimpuri, până ce îţi deschizi ochii. Şi abia azi am realizat dintr-odată că trăiesc o poveste neştiută de amor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu