În mare, pe atunci, ştiam că am un drum de parcurs. Un drum alcătuit din paşi corecţi pentru a ajunge la următorul nivel şi cu bine la sfârşitul jocului. De asemenea mai ştiam eu că după mai multe preumblări, intersecţii în care aleg drumul greşit sau cel bun, în care mă învârt în cerc şi una peste alta după ce mă plictisesc şi nu mai vreau, pot să mă opresc după bunul plac şi să scap de tot... prin ceea ce numim moarte. Atunci mă gândeam că mor şi scap, oricând am chef să scap, indiferent de nivel şi stadiu. Într-un fel mă simţeam cu putere de decizie.
În mare, acum ştiu că am un drum de parcurs, alcătuit din paşii corecţi până la următorul nivel şi până la sfârşitul jocului. Şi mai ştiu acum că nici dacă mor nu scap. Că tot pe drumul ăsta mă întorc până când trec nivelurile următoare şi până când ajung cu paşi corecţi la sfârşitul jocului. Şi nicio moarte din lumea asta nu mă salvează. Într-un fel e cam ca în jocurile de pe calculator pe care le juca cu mai mulţi ani în urmă fratele meu, în care pentru a trece la următorul nivel trebuia să te lupţi cu toţi monstruleţii, să colectezi toate artefactele, să înţelegi toate mesajele şi să rămâi cu vieţile întregi. Şi abia după ce făceai toate lucrurile astea aşa cum trebuie, puteai trece la următorul nivel şi în cele din urmă la sfârşitul jocului. Iar asta numai dacă făceai în ordine şi bine toţi paşii. Dacă o sfecleai pe undeva automat o luai de la capăt, pierdeai tot ceea ce acumulasei pe parcurs şi te vedeai faţă în faţă cu aceleaşi probe şi monstruleţi şi artefacte, iarăşi şi iarăşi...de nenumărate ori...
Atunci ştiam că am un drum de făcut, dar că fac ce-mi place şi pot alege să nu mai fac niciun drum. Acum ştiu că am un drum de făcut şi că pot să fac ce-mi place dar până nu fac drumul nu scap. Nu sunt omuleţul din faţa calculatorului care poate să pună stop jocului şi nivelelor şi să iasă la o plimbare oricând doreşte fără să se mai întoarcă. Sunt omuleţul din interiorul jocului, care poate să iasă şi el la o plimbare dacă doreşte dar nu scapă din nivelul la care se află, şi după zeci sau sute de plimbări, tot cu monstruleţii şi cu artefactele trebuie să se ocupe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu