Aş vrea să găsesc

Aş vrea să întâlnesc forma grafică simplă care pentru oricine din lumea asta şi din universul ăsta semnifică viaţa care trece cu zâmbetul pe buze chiar şi când ochii sunt înlăcrimaţi. Care exprimă deopotrivă melancolia şi siguranţa că lucrurile rele trec, încrederea că nici când eşti singur de fapt nu eşti singur şi acceptarea pedepsei juste. Forma care reuneşte în ea simbolul sacrificiului pentru ceva ce e corect chiar dacă inima e ruptă în bucăţele de nenumărat dar şi liniştea contemplativă şi atotcunoscătoare. Forma care şterge disperarea din suflet şi aduce amintirea regulilor naturii. Forma care umple ca un lichid nici prea rece nici prea cald dar mai degrabă alunecător ca mătasea, fiecare celulă şi fiecare atom din fiecare corp. Forma care scânteie precum un foc sacru în ochi şi în centrul frunţii. Care aduce senzaţia luminii ce învăluieşte pielea într-o apăsare pufoasă ca de ceaţă. Forma grafică pe care o ştii dintr-un milion că ea e...forma orei 23 şi 23 de minute.