Al meu adorabil:

joi, 27 mai 2010

Imposibilitatea unei posibilităţi sau... invers

Unii oameni sunt. Şi atât. Alţi oameni sunt şi le place că sunt. Mai sunt şi oameni care sunt şi nu le place că sunt. Iar alţi oameni - ca să citez exact - "Suntem ceva ce nu putem fi acum".
N-am fost destinatarul direct al acestei fraze, ci doar martorul, şi bine că n-am fost că există o mare probablitate ca reacţia mea să fi fost mult mai violentă decât cea a destinatarei de drept a respectivelor cuvinte. Efectul halucinogen a fost la fel de intens, însă, şi asupra mea. "A fi sau a nu fi" a devenit dintr-o dată mic copil pe lângă panseul acesta cu tot cu profunzimile sale.
Multe ore de bătăi de cap am avut împreună cu destinatara, în încercarea de a merge sus pe firul poveştii şi a vedea cine e, cine nu e, cine e şi nu e în acelaşi timp. Cine este şi totuşi nu poate fi, devine oarecum suspendat. Dar suspendat fiind, totuşi este în continuare, deşi nu poate fi. Neputând fi ar însemna că nu este, dar cu toate acestea este, în ciuda acestui fapt. Dacă este înseamnă că poate fi, ceea ce totuşi se pare că nu poate fi, deci ar rezulta că nu este deşi este. Dacă nu poate fi acum există posibilitatea să poată fi atunci, şi totuşi acum este, deşi nu poate fi acum.

Pasiunea unor oameni pentru alţi oameni naşte mari confuzii şi idei filosofice. Iar cine încearcă să le dea de cap se pare că nu face decât să le încâlcească şi mai rău. Când eşti dar nu eşti pentru că nu poţi fi dar de fapt eşti deci în acelaşi timp poţi fi ... viaţa devine tare complicată. Dacă eşti înseamnă că poţi fi. Dacă nu poţi fi înseamnă că nu eşti. Toate bune şi frumoase până aici. Dar când eşti ceva ce nu poţi fi acum ... ce înseamnă? Eşti sau nu eşti acum?
Dar dincolo de toate aceste imposibilităţi posibile deşi în acelaşi timp şi posibilităţi imposibile, există oameni care dorm tare liniştiţi, nu se gândesc niciodată la acest aspect şi probabil că tocmai ăsta este marele secret al celor care "Suntem ceva ce nu putem fi acum". Rămâne cu toate acestea o întrebare: Oare le place?

Un comentariu:

Unknown spunea...

ai dreptate. dorm tare linistiti. fara mustrari de constiinta si fara dorinta de a evolua. c'est la vie!