Interbelică pentru o dimineaţă

De când am fost la expoziţia de reclame româneşti interbelice, atât de fine şi rafinate şi uşoare ca un fulg de turturea crem, am o dorinţă ce-mi apare în anumite momente. Îmi doresc pentru o dimineaţă de vară să trăiesc în anii 1920. Nu vreau decât să mă trezesc cu veselie, să îmi clătesc gura şi să-mi albesc dinţii cu Bucol. Să dau drumul la radioul meu Lumophon şi să mă pregătesc de ieşire. Să-mi pun pe mine rochiţa cu dantelă croşetată de mână, apretată şi mirosind a proaspăt, după ce a fost spălată de bunica mea cu Sodil. Să îmi trag în picioare şoşonii mei Macintosch luaţi la ocaziune rară de la Capitol şi uşori ca nişte conduri. Să mă parfumez cu parfumul tare şi bărbătesc, Le Dandy D'Orsay, împrumutat de la iubitul meu interbelic. Să ies din casă radioasă cu zâmbetul pe buze şi să iau Chryslerul Phaeton la o plimbare pe Calea Victoriei. Iar la întoarcere să cumpăr nou apăruta revistă Cinema şi ceva cacao evreiască care drege constipaţia, pentru bunica.