De ce-mi strici bucuria inimii de a primi un semn de la tine? De ce mă ţii în adresa ta de mail doar pentru a-mi trimite mailuri nesfârşite de la alţii, pe care eu la rândul meu te-ai aştepta să le trimit la cunoscuţi doar ca sa se împlinească urările şi să previn blestemele cuprinse-n ele?
Se bucura inima mea că tu, om - bărbat, femeie - ce ţi-ai încrucişat odinioară drumurile cu al meu, ce m-ai ştiut sau doar m-ai confundat, ce m-ai plăcut sau poate m-ai invidiat, ce poate m-ai dispreţuit sau uneori m-ai admirat, se bucura inima mea că poate tu ce nu ai şters adresa mea de mail şi poate nici contactele din telefon, poţi încă să-ţi aduci aminte că eu am existat.
Şi-atunci? De ce nu-mi laşi această bucurie? De ce vrei să mă prinzi în lanţuri ştergându-mi desfătarea pură de a te fi ştiut şi de a fi fost ştiută de tine? De ce nu te gândeşti la mine exact aşa cum eu ţi-am fost? Şi bine de ţi-am fost, cu drag să mă gândeşti, iar rău de ţi-am fost, cu ură tu să mă păstrezi. Dar tu vrei să mă prinzi în lanţul unui mail necontenit, să mi-l trimiţi doar pentru că alţii ţi-au trimis, ca apoi la rândul meu să îl trimit la alţii, şi eu mai departe, la alţi uitaţi de-ai mei, ce-au fost în drumul meu.
Scrie-mi dar mail să-mi spui ce mult tu mă deteşti, de vrei, sau scrie-mi mail să-mi spui cât mă iubeşti, de poţi, sau uită-mă cu totul, de aşa ţi-e calea, dar nu mă prinde-n lanţul tău de mailuri-spam! Ţi-am traversat odinioară drumul, nu vreau aceste mailuri înlănţuite! Nu mi le trimite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu