Despre sunete şi Moş Crăciun

În dimineţele minunate am norocul să mă trezească cea mai splendidă melodie. Croită unic pentru mine şi pentru dorurile mele toate, revin uneori din adormirile mele în poziţia culcat pe burtică cu sunetul miraculos al inimii tremurând cadenţat în urechi şi în tot corpul. Şi stau aşa şi nu mai vreau să mă ridic, în timp ce plăcerea surealistă a ritmului cardiac mă străbate până la sferele înalte ale spiritului. Este sunetul vieţii mele. Chiar sunetul vieţii mele.
Mă iluminează de fiecare dată, mă alină când sunt tulburată sau îndurerată, mă relaxează când sunt epuizată, mă calmează când sunt cuprinsă de furie sau orgoliu, mă regenerează negreşit.
Cu doar câteva ore în urmă am pomenit într-o discuţie de sunete, de dimineaţă, inima mi-a confirmat că nu putem nicicând exista fără ele. Cred eu că muzica divină despre care se spune că învăluie în meditaţia iniţiaţilor orientali sau în extazul mistic al sfinţilor creştini, pleacă din ritmurile inimii. Cred eu că acea nota-cheie muzicală unică pe care fiecare ce există în universul ăsta se zice că o emană, ca o amprentă irepetabilă, pleacă de la ritmul inimii.
Când îmi ascult inima mă dezvălui ca un guvernator al unei lumi. Ce altceva este trupul meu, cu miliardele lui de celule ce se nasc, trebăluiesc şi mor, cu regulile şi legile sale inegalabile, cu anotimpurile şi manifestarea proprie, decât o lume măiastră ce a fost dată în grija sufletului meu spre bună guvernare? Mi-aş dori să pot asculta celula renală sau hepatică în activitatea sa, conexiunea axonilor când îşi trimit impulsuri nervoase, şuierul fibrelor musculare în alergare, sunetul prin care glanda salivară produce o enzimă, foşnetul cu care molecula de oxigen trece prin sânge. Că doar toate astea sunt în grija mea. Dar nu le aud, aud însă inima, pe care o numesc cu drag generalul trupului meu. Ea este în directă legătură cu lumea numită Cristina. Şi despre lumea mea îmi spune generalul meu preţios - inima. Doar de l-aş asculta mai des.
Cred ca n-ar putea fi rău şi nedreptate nici în lumea asta din exterior daca omenii şi-ar asculta mai des ritmul inimii. Nu cred că-ţi poţi asculta suntetul interior şi apoi să nu devi responsabil, să nu-ţi dai seama că te pierzi uneori în viaţă cu nimicuri, banalităţi, cruzimi şi egoism. Bătaia inimii e dincolo de bine şi de rău şi de prostii umane.
Ştiu ce vreau de Crăciun! În sfârşit ştiu ce vreau de Crăciun. M-au întrebat în ultima perioadă câteva persoane ce mi-aş dori să-mi aducă Moş Crăciun, iar eu ridicam din umeri, nefiind foarte convinsă că am o dorinţă specială şi arzătoare pentru venerabilul Moş. Dar ştiu, îmi doresc un stetoscop să-mi poată reda de câte ori am chef dulcea muzică a inimii. Da, toate celelalte muzici şi melodii le pot asculta de câte ori am chef de pe internet, dar mi-e mai greu cu inima mea … îmi doresc un stetoscop.