Oare Soarele în strălucirea sa ţine cont de calendarul oamenilor? Îi pasă Vântului când se transformă-n vijelie dacă-i 1909 sau 2009? Nici eu nu mai ţin de la o vreme socoteala anilor, şi nici nu îmi schimb viaţa doar pentru că de mâine în calendare scrie 2010 în loc de 2009. Dar oamenii adesea stau şi-şi fac bilanţul în zile precum astăzi. Aşa şi eu, oarecum din reflex, derulez în astfel de momente perioada denumită în calendarul oamenilor 2009. Divinitatea, din iubire pentru mine, a vrut să mă scuture un pic în 2009. Eram poate în pericol de a mă pierde şi atunci spre a mă ajuta, S-a hotărât să-mi deschidă ochii. M-a zguduit un pic mai serios anul ăsta, m-a trecut prin agonii doar ca să înţeleg extazul. M-a trecut prin ceva dificultăţi doar ca să înţeleg că bogăţia mea e în sufletul meu, în cei câţiva oameni care îmi sunt dragi şi mă salvează de multe ori fără să-şi dea seama, în senzaţiile care-mi mişcă puternic inima, în zâmbetul pe care reuşesc sau nu să-l păstrez pe chipul meu şi pe care reuşesc sau nu să-l provoc pe chipul altora, în lipsa de ură şi răutate din suflet. M-a izbit cu gentileţe Divinitatea pentru a mă învăţa că luptele mele cele mai aprige nu sunt în exterior ci în interior, cu demonii mei personali pe care trebuie să-i confrunt la orice răsuflare, chiar şi în somn.
Mi-a reamintit de minunate lumi de culori, sunete, gusturi, texturi, forme şi emoţii, pe lângă care aş fi riscat să trec fără să le iau în seama, fiind distrasă de aiureli şi lucruri fără valoare reală. Mi-a atras atenţia cu asprime duioasă că nu se poate singură pe drumul meu, nici ca femeie nici ca om, oricât de mult ar insista orgoliul pentru contrariu.
Prin agonie şi extaz m-a trecut Divinitatea, dar încă nu-i nimic faţă de ce-mi pregăteşte mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu