Al meu adorabil:

luni, 5 noiembrie 2012

Prinţ şi android

În vremuri vechi şi îndepărate, în alte epoci, când eram eu mai mică , mai înţeleaptă (da eram mult mai înţeleaptă, practic toate marile mele revelaţii de acum sunt chestii ce mi le amintesc din copilărie, căci atunci mi-erau super clare) şi când citeam SF-urile lui Asimov, ajunsesem la o concluzie de-o fină cunoaştere şi adâncă înţelegere a tâlcurilor lumii. Mă decisesem şi ştiam clar că bărbatul potrivit pentru mine în viaţa asta este un android şi cu un astfel de android pot avea o viaţă adorabilă armoniaoasă în doi.Nu oricare android, ci din acela din cea mai avansată generaţie, cu creier pozitronic, cu înfăţişare şi textură perfect omenească, cu program aproape uman şi cu posibilităţi de diversificare a felului său iubitor de-a fi, după dorinţă, d-ăla de nici prin SF-uri personajele nu sesizau că-i robot. În înţelepciunea mea fascinantă din acele vremuri îmi dădeam seama că asta-i varianta simplă, fără bătăi de cap prin care să am relaţia de iubire magică şi fermecătoare, mult dorită.