Aaaah Crai de tobă... din aceeaşi serie cu "Damă de caro sub cer indigo...vino să-ţi ghicesc cărţile vorbesc şi nu ne minţesc", doar că în cărţile destinului meu, de data asta. Da, de când mă ştiu, încă mă mai jucam cu păpuşi şi Crai de tobă ieşa în cărţi şi-n calea mea. Tot timpul iese craiul ăsta în drumurile mele. Nu că l-am pus eu, apare el. Nu de ghindă, nu de cupă, nu de pică. Ce să fac, dacă aşa zice cartea şi Destinul. Crai de tobă de la drum, om în straie alese, semn de apă, păi da de apă că nu degeaba o fi vorba aia "Are balta crai de tobă". Nu-i chiar totul lapte şi miere că iese când cu supărare când cu bucurie. Ce să-i fac ăsta-i rolul (măcar că eu aleg actorul). Pe temei nu se vede clar şi nu se ştie, că mai e rost încă de vreo întorsură două. Mda din păcate. Dar iese la aşternut, asta fără îndoială, iese limpede ca lumina zilei pe aşternut şi-n gând. Nu zic c-o fi ideal dar bine că apare în crucea vieţii, ca să nu fie auster. Nu ştiu cum e până la final, că în destin mai sunt şi cumpene şi zone obscure care nu se dezvăluie cu una cu două, dar până la urmă şi la final cică tot el, Crai de tobă, se ridică păgubit şi-nlăcrimat. Acu deh, ce să-i faci, aşa arată cărţile astea, nu c-am zis eu. Eu am ştiut dintotdeauna de Crai de tobă şi mi-e drag de când e lumea, normal că l-am îndrăgit de când tot iese în maslu. Păi dacă aşa vrea Destinu să-mi pună crai de tobă în cale... eu ce să fac, să nu-mi pice cu drag la inimă?
