Al meu adorabil:

luni, 12 aprilie 2010

Mi-am promis (III)

Mi-am promis cu ceva timp în urmă, şi pe urmă mi-am mai promis iară de câteva ori de reamintire, iar astăzi îmi mai promit încă o dată pentru totdeauna: să nu mai iau în seamă timpul, timpul meu ... timpul ca timp. Nu mai sărbătoresc pentru mine trecerea timpului, sărbătorire căreia deja nu-i mai văd rostul, nu mai cronometrez trecerea timpului, vreau doar sa ma desprind de el şi să îl trăiesc aşa prezent cum e, cât e. Sigur nu pot sa mă detaşez de convenţiile sociale, că doar mi-e dat să trăiesc într-o societate, dar pentru mine şi sufleţelul meu lucrurile astea nu mai au şi încerc cât mai mult să nu mai aibă profunzime. Nu-mi mai sunt evenimente ziua mea de naştere, împlinirea a nu ştiu cât timp de la nu ştiu ce, ziua cutare din viitor în care voi face mai ştiu eu câte. Nu le mai vreau importante. Social sunt sărbători ale timpului la care particip şi îmi plac ca moment de interacţiune cu oameni nu ca pretext. Dar, deşi fizic particip la astfel de sărbători şi mă bucură mult sau mă întristează mult, în funcţie de motivul evenimentului, intim, în locul cel mai cufundat al inimii mele, nu le mai vreau importante. Şi îmi iese treaba asta din ce în ce mai mult. Şi constat că îmi e tare bine. Şi am convingerea că unele suflete ajung după îndelungi eforturi să trăiască definitiv în afara timpului. Iar sufletele astea cred eu că gustă dintr-o fericire aparte.

Niciun comentariu: