Scrisori de dragoste (9) - Cu ce măsură îmi măsor iubirea?

Comparaţia, boală grea. Boală ucigătoare în cele din urmă, a iubirii şi a poveştilor de iubire. Cu ce măsură îmi măsor iubirea? Cu cea a celor ce se ţin de 5 ori pe zi de mână, sau a celor ce se ţin de 5 ori pe an? Cu măsura celor ce petrec 2 sau 3 weekenduri pe lună împreună? Cu cea a celor ce merg în două vacanţe pe an  sau a celor ce se văd o dată la două luni? Cu măsura unei neveste zguduite de soţ "până ce moartea ne va despărţi" sau a celor care "se îndrăgostesc" o dată la 3 luni de cineva nou? Se măsoară iubirea în ce scrie la carte că trebuie să facă un cuplu, sau ce spun bătrânii, sau tinerii, sau moda actuală în materie....? Iubirea, minunata poveste de iubire nu se măsoară. Şi atât. Nu se compară că moare... adună frustrări, nemulţumiri, ce nu-s reale ci prin comparaţie. În povestea de iubire mai bine să fii surd şi orb la ce fac alţii la acest capitol, la ce e tradiţional sau uzual. Povestea e unică şi incomparabilă, e minunată cât timp are propria măsură a bucuriei sufletului. Măsura iubirii nu există şi cine-şi măsoară iubirea cu măsuri ale altora, e mai mult decât nebun, sau nu s-a ars suficient de tare cât să-l usture şi să înţeleagă.