Atât de mult iubesc iubirea, atât de mult iubesc îndrăgostirea, ce iese din mine, ce până la urmă sunt eu.
Atât de mult că fac obsesii, pasiuni şi vijelii.
Atât de îndrăgostită sunt şi atât de multă forţă scoate din mine iubirea că uneori mă tem c-o pierd fără un catalizator.
Obsesiile mele dulci şi fermecate, mă subjugă, doar pentru că uneori mi-e frică să nu-mi pierd îndrăgostirea.
Mă hrănesc avid din catalizatorii mei, şi mă tem, că iubirea mea ar pieri de m-aş opri să mă hrănesc din ei.
Şi de-aia tot ei îmi devin otrăvuri, disperări.
Chiar dacă am aflat despre mine de atâtea ori, că nu mă lasă nicidecum şi niciodată în urma ei iubirea.
Atât de mult iubesc îndrăgostirea că sunt de când mă ştiu dependentă de mediatori.
La fel precum un om cu glanda tiroidă extirpată, ce trebuie să ia pastile ca să supravieţuiască, eu iau pastile pasionale pentru ca inima mea să iubească.
Ba şi mai mult de-atât iubesc îndrăgostirea, încât încerc să-mi iau esenţa de iubire din orice, şi să le fac pe toate pastile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu