Al meu adorabil:

duminică, 16 decembrie 2012

Înţelepciune de la Chiti Chet (2)

Norocoasă ce mi-s, că am un maestru propriu şi personal care stă cu mine, se agită şi nu mă lasă până ce nu învăţ lecţia, chiţ că o repet de nenumărate ori! Maestrul meu personal, de casă, Chiti Chet (pe numele real de pisică Eva, pentru cei ce n-au ochi să vadă şi urechi să audă), m-a învăţat încă o mare lecţie.
Dacă eu o provoc şi o împung în glumă cu un creion pe blăniţă, ea răspunde cu o lăbuţă înspre mine, şi eu continui s-o împung ca răspuns şi ea continuă poate să mai dea cu lăbuţa sau să apuce creionul cu colţii, şi o împung iar şi se sâcâie şi răspunsul îi e tot mai nervos, ceea ce cumva îmi dă şi mie o sâcâială mai mare, şi tot aşa până ce cu maximă furie sarie cu colţii şi cu ghearele şi mi se-nfige-n mână pân la sânge.... şi ce păţeşte îmblănita atunci? Îşi ia o maaaare scărmăneală... căci ce linişte ar fi fost dacă nu m-ar fi băgat în seamă sau doar ar fi dat cu lăbuţa în glumă fără să se enerveze. Şi mai bun efect ar fi avut dacă m-ar fi dat un pupic de-al ei specific pe mână... imediat aş fi mângâiat-o în loc s-o mai sâcâi cu creionul.
Aşa că mi-am amintit de situaţii cu împunsături primite de mine şi am învăţat încă o dată de la maestrul Chiti Chet. Când vin chestiuni care mă sâcâie, mă împung, mă enervează, de reacţionez în acelaşi ton, de mă las prinsă de ele, de stres şi panică şi furie... toate cresc cresc şi în final mă aleg cu o mare scărmăneală!

             Cu mulţumiri, Maestrului meu, Chiti Chet - pentru publicul larg, Eva



Niciun comentariu: