Al meu adorabil:

marți, 17 august 2010

Poveşti nemuritoare

Când viaţa îţi permite răgazul analizei de sine, în cele mai ciudate momente începi să vezi nenumărate lucruri aparent banale. Dar toate acestea îţi şoptesc ceva important, ceva de ajutor. Doar că nu prea le asculţi, nu prea le înţelegi.
Aşa m-am întrebat şi eu de curând. Oare ce vrea să-mi spună mie crenguţa cu 17 petale verzi, rătăcită chiar la întretăierea dintre strada Turturelelor cu strada Vulturilor? Sunt sigură că dacă aş avea urechi să o ascult mi-ar spune o poveste nemuritoare. Sau poate totuşi am urechi.

Niciun comentariu: