Al meu adorabil:

miercuri, 11 august 2010

Cel al cărui nume nu vreau să-l rostesc

Există o persoană în această lume mare al cărei nume nu mai vreau să-l rostesc. Nu credeam că se poate întâmpla aşa, dar mi se întâmplă. Şi nu e din cauză că ar fi o persoană odioasă ci din cauză că seamănă prea mult cu mine însămi... dar eu fiind o persoană odioasă...s-ar putea până la urmă să mă contrazic singură, şi de fapt motivul să fie că e o persoană odios de asemenea mie.
Sunt multe de zis despre un astfel de personaj, chiar foarte multe, căci nu degeaba ajungi să nu mai vrei să rosteşti numele cuiva. Am să trec totuşi peste multiplele amănunte care-mi leagă strâns un nod în plex şi am să spun că atunci când nu mai vrei să rosteşti numele cuiva, atât de 'ca tine însuţi', cel mai probabil nu acel cineva a făcut ceva aiurea, ci tu însuţi. Cineva poate fi atât de evident de aidoma ţie până la un punct înspăimântător şi adorabil deopotrivă. Şi când o persoană devine adorabilă abia atunci apar problemele. Atunci încetezi brusc să vezi ce e evident, tocmai pentru că le vezi pe toate mult prea limpede.
Dacă la asta se adaugă şi faptul că, din cauza orbirii prosteşti, pentru greşelile comise trebuie să plăteşti chiar cu lucrurile şi persoanele adorabile ... iese ceva ce numai eu mai pot înţelege de unde a pornit şi unde a ajuns. Cert este că atunci când faci alegeri trebuie să fii pregătit pentru a plăti cu lucrurile cele mai adorabile şi cele mai rupte din tine.

Sinteza lucrurilor spune: Da, există o persoană al cărei nume nu mai vreau să-l rostesc; Da, acest fapt este doar din vina mea; Da, dimineaţa mă trezesc spunându-mi: 'Şi astăzi cum e? Se pare că şi astăzi ca şi ieri există în inima mea persoana al cărei nume nu vreau să-l rostesc pentru că, de aidoma mie ce-mi era, am ales să o sacrific'.

Niciun comentariu: