Al meu adorabil:

miercuri, 10 februarie 2010

Mi-am promis

Mi-am promis că n-am să-mi mai pun la îndoială intuiţia, vocea mea lăuntrică care îmi spune mereu şi-mi vrea numai de bine. E prietena mea cea mai bună, cea mai de încredere, şi totuşi de mult prea multe ori mă îndoiesc de ea. Mi-a demonstrat de fiecare dată fără excepţie că deşi vorba sa îmi părea la început chiar nebunească, adevărul se afla acolo negreşit. Uneori o ascult şi acţionez în baza ei, alteori tind să mă întreb dacă nu cumva e aiurită şi doar vorbeşte aşa fără noimă şi îmi dau toată silinţa să o combat cu logică şi scenarii care mai de care mai posibile, doar doar o asurzesc. Dar ea drăguţa nu se supără oricât de mult o alung şi-o denigrez. Iar, când faptele îmi arată în cele din urmă realitatea din cuvintele ei, prietena mea de bază îmi zâmbeşte blajin şi protector şi mă asigură că va fi în continuare acolo pentru mine, corectă şi dispusă să mă aştepte oricât.
Atâta dreptate a avut intuiţia mea de-a lungul timpurilor încât am toate motivele din lume să merg orbeşte pe mâna ei de-acum înainte o eternitate. Nu ştiu ce mecanism bizar şi odios din mine încă îşi mai păstrează rezerve în privinţa intuiţiei şi încă nu mă lasă să o trec la rangul de imbold primordial pentru acţiunile mele, fără a-mi mai pune atâtea întrebări. Nu poate fi decât urmă a unui mecanism gregar şi bolnăvicios menit să mă înfrâneze, căruia însă îi promit că n-am să-l las în pace până n-am să-i dau de capăt, să-l dezmembrez complet.
Şi mi-am promis că n-am s-o mai nesocotesc nicio clipită pe cea mai devotată preietenă a mea, intuiţia.

Niciun comentariu: