Al meu adorabil:

miercuri, 12 ianuarie 2011

O chestiune de încredere

Omul care are încredere în cineva, pune o dată o întrebare, primeşte un răspuns şi asta îi e suficient, nu se mai îndoieşte deloc niciodată. Ştie, prin faptul că are deplină încredere, că vorba acelui cineva e mai mult decât suficientă, e literă de lege şi nu există altă variantă.
Omul care n-are încredere, dar îşi şopteşte şmechereşte că are, pune o dată o întrebare şi primeşte un răspuns. Şi parcă tot nu-i lămurit. Şi mai pune încă o dată întrebarea, şi primeşte acelaşi răspuns. Dar parcă tot nu-i lămurit şi mai pune încă o dată întrebarea, poate un pic inversând cuvintele ca să pară alta. Şi iarăşi primeşte acelaşi răspuns... Şi mai pune şi a 7-a oară întrebarea, variaţiune de formă pe aceeaşi temă, şi primeşte acelaşi răspuns... şi se ruşinează că după atâtea întrebări şi acelaşi răspuns mereu, ajunge să sâcâie poate pe cel întrebat şi afirmă cu tărie că din respect nu va mai întreba. Dar tot nu-i lămurit. Şi mai pune şi a 18-a oară întrebarea... şi culmea răbdării şi iubirii din partea celui întrebat, primeşte acelaşi răspuns. Şi parcă uşurel, abia de-acum începe să se încreadă în răspunsul repetat, sigur că nu e convins, dar măcar din politeţe se abţine să mai continue cu întrebările. Asta nu înseamnă că nu i-ar mai trece prin cap câteodată să o arunce şi pe-a 19-a, identică în conţinut.
Omul care nu are încredere, degeaba primeşte mărgăritare.

Niciun comentariu: