...suntem o apă şi-un pământ. Eu n-o înţeleg ce-mi zice, ea nu înţelege ce-i spun (de fapt ne cam înţelegem dar ne prefacem că nu avem idee). Eu o rog mereu să-mi dea o lăbuţă de ajutor cu nişte probleme interesante, ea dă ochii peste cap plictisită. Ea mă mâţâie tot timpul să o îndop cu peşte şi ficat, eu pufăi că-i prea insistentă.
Ea ar da orice să ajungă în sfârşit în corp de om, eu mai mai că m-aş încumeta să renunţ la forma de om şi să fiu o pisică. Iar dacă la noapte, la fel ca în filme, cineva ar face schimb de suflete şi m-ar pune pe mine în corp de Ţuchiana iar pe ea în corp de Cristina... eu aş fi o pisică ratată fără nicio abilitate pisicească, ea ar face varză existenţa umană neavând nicio idee ce înseamnă să fii în piele de om. Pentru că niciuna dintre noi nu e pregătită să fie altceva. Eu n-am nicio idee de ce trebuie să locuiesc cu Ţuchiana, ea n-are nicio idee de ce a aterizat aici cu mine. Eu oricum n-am nicio idee de nimic, ea nici atât. Deci ne potrivim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu