Când dă ceaţa şi pune nămeţi de aburi peste lac, raţele adoptă o srategie deşteaptă. Se strâng ciorchini şi stau liniştite, cuminţele pe lângă mal. Nu se mai avântă niciuna în larg unde ceaţa densă le-ar putea pierde, ci stau să vada ghidajul constant al malului şi al copacilor. Nu se mai desprind de mal decât după ce se risipeşte ceaţa.
Când dă ceaţa şi pune confuzii în viaţa noastră, oamenii mai rar adoptă o strategie deşteaptă. Şi eu adesea am mers cu capul înainte prin ceaţă, în loc să aştept pe lângă mal şi pe lângă reperele încă vizibile până ce se ridică ceaţa. Şi nici nu-i de mirare în cazul ăsta că m-am trezit după aia rătăcită, fără repere, neştiind în ce direcţie am plutit şi nici la câţi kilometri distanţă de mal.
Dar raţele sunt deştepte şi strategice şi aş dori să învăţ de la ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu