Parte a drumului pe care mergem conduşi de imperiul apăsător al timpului e veşnica schimbare a faptelor a realităţilor a lucrurilor şi a oamenilor. Uneori lucrurile sunt bune, oamenii din jur sunt drăguţi şi simpatici şi e aşa de plăcut ce se întâmplă. Dar oricât de plăcute ar fi vine un moment când toate rămân în urma ta... sau le laşi tu de bunăvoie în urma ta. Realităţile, necesităţile, credinţele se schimbă uneori fără să-ţi dai seama, priorităţile se modifică uneori total. Iar asta înseamnă că uneori oamenii dragi rămân în urma ta. Pentru că deşi nimic nu se schimbă cu ei... se schimbă cu tine.
De multe ori am crezut că oamenii pleacă din preajmă şi nu mai rămân în preocupările noastre doar atunci când nu mai sunt simpatici, deschişi, prietenoşi şi alte atribute de bine. Nimic mau fals. Chiar şi pe oamenii minunaţi vine un moment când îi laşi în urmă, pentru că ai alte lupte acute ale prezentului de care trebuie să te îngrijeşti. Alţi oameni poate mult mai agasanţi, mai răutăcioşi, mai intriganţi, mai negativi intră în preocupările prezente, nu pentru că ai devenit masochist, ci pentru că nu ai de ales dacă vrei să trăieşti.
Am şi eu rămaşii mei în urmă iar alţii foarte probabil vor mai urma. Şi chiar de nu mai ştiu de ei de mult, îi simt şi-i gândesc cu acelaşi drag, neştirbit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu