Ah ce panică, ah ce stres, ah câtă încorsetare şi apăsare când eşti constrânsă să alegi ori ori, Când lucrurile arată a ultimatum şi oricare dintre cele două opţiuni extreme îţi displace şi ţi se pare barbară, brutală, copleşitoare, o dilemă sfârtecătoare, ca în vremurile trecute când îi legau pe unii mai draguţi de cai şi-i împrăştiau în mai multe zări.. De multe ori, şi mai ales în relaţiile cu oamenii, m-am văzut în situaţia ori accepţi tratamentul ce-l primeşti şi-ţi displace... desigur că dacă ţi-ar plăcea n-ar mai fi o apăsare, ori te depărtezi, te rupi de tot de persoana respectivă ...(ceea ce nu-i chiar uşor, dacă-ţi e rudă sau ai legături strânse şi îmbârligate).
Dar şi în alte situaţii se regăseşte situaţia asta neplăcută.
Am înţeles recent, că lucrurile nu stau chiar aşa....că dacă te scotoceşti mai bine, în creier, în perspectivă şi pe unde mai vrei, mai apare vreo a treia variantă, cel puţin, ca să scapi de ori ori, şi toate în mod simplu le-am înţeles, de la o cerşetoare nebună şi puturoasă.
Deci, ce te faci, când ai de ajuns într-un loc cu oră fixă, depăşită deja şi cu autobuz rar. Ce te faci când iei autobuzul dar în el ... duhneşte, că-i persoana duhnitoare acolo. Păi unii coboară şi preferă să mai aştepte vreo 10-15 minute, sau alţii care se grabesc rămân să suporte duhoarea. Oricare dintre variantele astea nedorite de mine. Şi cum analizam neplăcerea celor două opţiuni, m-a lovit.... m-a uitmit, am zărit, fereastra, fereastra din autobuz. Am deschis-o şi tot frigul cu aerul lui răcoritor şi regenerator a năvălit în autobuz. O fereastră deschisă a deschis o nouă dimensiune, ce n-o vedeam căci credeam că-i doar calea ori ori, o nouă dimensiune ce m-a dus în cele din urmă la îndeplinirea scopului meu.
Incredibil de simplu, şi în acelaşi timp invizibil, cât timp mintea ţi se blochează într-o dilemă, la fel ca la măgar.
Există întotdeauna ferestre, Universul a prevăzut ferestre la tot, doar să ştiu să le deschid, şi să mă uit în direcţia lor, fără panică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu