lucrurile simple... sunt puţine...sunt concluziile la care ajung mereu, iar şi iar, după un timp le uit sau le las voit într-un con de umbră, mai trăiesc o bucată de timp, mai caut şi mai experimentez noi teorii, păreri, doctrine şi persoane, mă mai agit, mă mai isterizez sau mă mai traumatizez... şi când mă satur de toate astea, mă întorc în acelaşi punct pe care l-am ştiut mereu:
trebuie să fii maestru în a-ţi astupa urechile, să devi complet surd la tot, la absolut tot şi toţi din jurul tău, indiferent cum se numesc, cum apar,cum ajung până la tine, în fiecare minuţel şi clipă zi de zi... surd fără excepţii. Şi când ajungi la intersecţie de drumuri să îţi zici aşa: "Inimă, draga mea, unde ai chef să mergem noi acum?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu