După ce ai obţinut o victorie într-o bătălie sau o bătăliuţă, există tentaţia să te bucuri excesiv şi să te preaslăveşti de parcă ar fi cea mai mare realizare a lumii.
Problema însă se pune altfel, şi nu în toate aspectele sale victoria dintr-un moment e motiv de mare bucurie şi laudă.
Victoria presupune lupte, chinuri, probe suferinţe şi după ce ai obţinut-o aduce o mare responsabilitate, aceea de a lupta şi mai mult cu şi mai mari chinuri, probe, suferinţe, cu duşmani şi mai mari,de la nivelul următor. Asta nu înseamnă nicidecum motiv de prea mare sau prea multă bucurie, ci luarea la cunoştinţă că după o victorie, ca să nu cazi în spini şi mărăcini unde n-ai fost poate până acuma şi unde o să ai chinuri cum n-ai ştiut, ai mai multe lucruri de făcut, precauţii de luat, piedici de înfruntat, timp de acordat, mult mai mult ca înainte. După ce ai obţinut o victorie e imposibil să urmeze beatitudine nesfârşită, căci nu te mai poţi bucura de lejeritatea de dinaintea victoriei. Ca să înaintezi sau măcar să te păstrezi aici, înseamnă să faci faţă unui alt nivel, mai greu.
Dacă o victorie îţi pare că ai făcut mare brânză, şi că vei avea o viaţă liniştită de acum înainte... pregăteşte-te pentru exact contrariul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu