Vreau pe această cale în primul rând să-i cer iertare mânuţei mele stângi pentru toate momentele: când am bruscat-o sau suprasolicitat-o, când am tăiat-o sau înţepat-o, când i-am zdrelit pielea sau unghiile, când am lăsat-o să îngheţe în frig până când a amorţit, când am lăsat-o să i se usuce pielea fără să o dau suficient de des cu cremă, când am folosit-o pe post de unic amortizor în căzăturile mele fulgerătoare, când ar fi trebuit s-o duc la doctor dar am chinuit-o lăsând-o să se descurce singură.
În al doilea rând vreau s-o rog cu toată sinceritatea şi iubirea să nu mai stea supărată pe mine şi să se facă bine mai repede. Să accelereze procesul de recuperare a încheieturii şi să nu mai ţină durere împotriva mea la fiecare mişcare sau apăsare. O rog să se reîntoarcă la capacitatea sa maximă şi la uşurinţa oricărei mişcări. Să se vindece de tot.
Iar în al treilea rând vreau să-i promit că am învăţat ceva din protestul ei dureros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu