Crisi Mi Blog: din manutele mele

joi, 25 august 2016

Din vecini

Florile uscate, de pe câmpuri nesfârşite,

se găsesc chiar prin vecini. În spatele blocurilor, al citadelei, te retragi, uneori pentru că trebuie să repari maşina, în locuri deşertice, exact ca în western-urile clasice cu aridităţi texane. Soarele se pogoară în cap în continuu ca şi când s-ar vărsa apă caldă dintr-o găleată ruginită plină ochi, în valuri mari şi viguroase. Iarba-i arsă cât vezi cu ochii, praful o acoperă două treimi, resturi şi gunoaie zac pretutindeni fără formă şi e linişte, dintr-aceea surdă. În care auzi înfundat scârţâituri de greieri, foşnit de frunze de la un vânt vag şi îndepărtat şi rar de tot câte o maşină ce vine de nicăieri în nori prăfoşi şi apoi se pierde în cartierele de case de dinainte de blocuri.
O bordură prăfuită care-ţi provoacă mâncărimi pe piele şi apoi câmpul. Câmp cât vezi cu ochiul ce se pierde în pantă direct în cerul albăstrui, nemişcat cu nori albi fără contur. Şi totuşi e frumuseţe. Câmpurile se armonizează în forme, arabescuri şi culori de ocru, se asortează cu cerul complementar. Nu par abandonate, nici rătăcite, nici nu inspiră milă sau regret pentru naturaleţea pierdută odată cu extinderea oraşului. Sunt demne, bucuroase, astupă gunoaiele, astupă chiar şi parii metalici şi galbeni ai civilizaţiei urbane. Sunt triumfătoarele zonei şi copleşesc cu mult orice aşezare din vecini.

miercuri, 10 august 2016

Bestia uimită astăzi

Bestie mai abisală, mai dementă, mai fatală...
Am văzut, nu zic, mai multe,
Am aflat de zeci, cincizeci, ori poate sute.
Dar o bestie ca tine,
Nici prea rea, cu palme reci și fine,
Coarne tari, la vârf cam prea ciuntite,
Măcinate ca mălaiul, iar mai jos puțin turtite,
Nări căldări și o mustață
Ba mai mare, ba mai rară, roasă-n față,
Ochi apoși, gălbui, distrați,
Dinți în față sterpeziți și scurți și lați,
N-am văzut așa ceva ca tine,
Doar vreo patru sau oricum puține.
Vai, tu, bestie pestriță,
Nu-i momentul să fii tristă!
Nu știu zău ce ai pățit,
Astăzi, când iar te-ai uimit.
Ori credeai că ești barbară,
Unica cu frunte-amară?
Ori ziceai că nu e alta
Cum ești tu, în lumea asta?
Ori sperai că burta-ți suptă,
Carne vie azi înfruptă?
Bestie uimită azi,
Grijă mare ai, ori cazi.
De mai e vreo alta chiar așa,
Stai senină, supărare nu păstra!
Cântă ușor, zâmbește în sine,
Nu cunosc niciuna mai uimită decât tine!

marți, 9 august 2016

Mușcatele din Iassy 2

Cântecul mușcatei din Iassy

Mușcată turbată,
Parfum ca de scrum,
Iassy te-ncojoară
Cu praful de vară.
Cărnoasă duhoare
De moaște, nu de floare.
Cam mică, tăcută,
Mai des nevăzută,
Căci grație n-ai,
Uimire nu dai.
Frumoasă nu ești,
Dar simt că trăiești.
Ești vie, pustie
Ca o vrăbiuță maro, sărăcuță,
Pe lâng-o terasă
Din milă culeasă.
Ca un câine surd,
Bătrân, tare ud.
Mușcată roșcată,
La Iassy adoptată.

duminică, 9 februarie 2014

Lună pe jumate

Să te sărut pe frunte
şi să te alin
Să-te-ntorc din drumul
cupei cu pelin
Să te prind de umeri
şi de braţul gol
Să te dau în lături
ca să nu mai mori
În noapte fără vise
cu lună jumate
Să te ţin de mijloc
ca să nu pierzi toate
Iar prin locuri pline
cu miros de fum
Să te ţin în minte
într-un gând nebun
Ca privind spre cerul
cu lună jumate
Să te ţin aproape
să nu pieri în noapte.