Al meu adorabil:

duminică, 3 ianuarie 2010

Dincolo de privire

Ce sălăşuieşte dincolo de privire? Când te desprinzi din mijlocul realităţii, plutind uşor pe gânduri cu ochii mari şi neclintiţi, ce lumi fantastice se deschid? Ce chip şi ce culoare devin eroii principali ai visurilor de-o fracţiune de secundă? Dincolo de privire se găseşte cel mai înfloritor atelier de creaţie a vitraliilor. În mijlocul său, demiurg înflăcărat, dansează în pas unduitor voinţa ghiduşă şi insuflă viaţă în vitralii ce ar umple de invidie orice catedrală gotică. Înconjurată de bucăţele de sticlă colorate şi scânteietoare, micuţe cât licuricii noaptea, voinţa face o primă piruetă. Lovite cu mâna graţios în salt de balerină, părticelele de sticlă albastre se agită ca râul de munte atins de zumzetul libelulei, se învârtoşează şi apoi planează uşor, se orânduiesc în mii de nuanţe şi tonuri pentru a crea ceruri, ape, ochi visători. Plutind uşor pe poante, voinţa antrenează-n mişcarea pletelor sale fluide ciobuleţele pictate în nenumărate intensităţi de roşu, care apoi în sclipiri explozive precum artificiile pe cerul unei noi zile, se presară peste tot în forme de maci, apusuri, focuri de armă şi obraji îmbujoraţi. Într-o nouă volută suavă voinţa înlănţuie cu glezna-i diafană fragmentele nenumărate de sticlă colorată în galben. Ele se prind energic în ghirlande spiralate ca de orhidee, se răsucesc săltăreţe şi se izbesc cu clinchet cristalin personificând raze de amiază, gălbenuşuri, păduri de fag în septembrie. Voinţa desprinsă de realitatea trupului îşi continuă arabescurile frenetice şi însufleţeşte mii şi mii de bucăţele scăpărătoare de sticlă colorată, dă naştere fiinţelor, spaţiilor, timpurilor şi întâmplărilor ireale. Totul se animă în vitraliile nevăzute ale voinţei jucăuşe. Dincolo de privire, când gândurile fug pentru o clipă, se găseşte cel mai măiastru atelier de vitralii.

Niciun comentariu: