Acesta nu este un post macabru. Nu este ilustrarea unui fatalism sau a unei minţi fataliste sau macabre. E doar un crâmpei din realitatea şi 'implacabilitatea' lucrurilor, care mă izbeşte pe negândite, uneori. Sclipire ridicol de scurtă de realitate ce mă atinge cu o claritate năucitoare din spatele unui zâmbet, propriul meu zâmbet. Mă transpune, doar cât o fracţiune dintre cele mai mici fracţiuni ale secundelor, în timpurile de după sfârşitul timpurilor mele. Dincolo de propriul meu zâmbet proaspăt de acum, se descoperă palpabilă trecerea mea, trecerea ultimelor urme ale mele, căci, chiar dacă pozele vechi şi ruginite zăbovesc un pic mai mult decât oamenii, până la urmă trec şi ele.
Acesta nu este un post macabru. Este ceea ce mi se şopteşte, preţ de o clipă infimă, din spatele unui zâmbet. Propriul meu zâmbet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu