Preţ de o clipă sufletul meu s-a întretăiat cu sufletul unui cal, şi au vibrat amandouă într-o singură gândire. Mulţi ani au trecut de la acel moment, iar eu încă mai gândesc spre trecutul sufletului meu. De-o fi fost în trupul unui cal înspumat? De-o fi fost în trupul unei plante parfumate? Sau de-o fi fost lemur cu ochii bulbucaţi şi degeţele de marţian? Nu-mi mai amintesc. Mai visez uneori goana nebună şi vântul în nări. Nu mai ştiu ce-a fost sufletul meu, pe unde a umblat şi cât de multe-a învăţat. Dar ştiu că a simţit şi a trăit liber, a dat piept năvalnic cu toate câte i-au fost trimise în cale şi nu a căzut corupt. Şi mai trăieşte şi astăzi, şi-a luat forma mea. Nu-mi mai amintesc în ce alte lumi a zburdat. Mai visez uneori galopul vijelios al unui cal întunecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu