Abundenţa

Am,
iubim-ar azi norocu,
şi pupai-aş eu lui ciocu,
Am,
să-mi crească, să-n florească
să sporească, să-mi rodească.
Am,
şi tot primesc cu caru
că îmi dă norocu, daru
Am,
că de-unde n-ai, nu creşte
buruiana nu-nfloreşte
Am,
măi Doamne, cum să n-am
cresc ca strugurii pe ram
Am,
şi de-unde dau eu una,
mi se-ntorc mai multe-ntruna
Am,
pupam-ar fericirea
şi iubim-ar înflorirea.

Cântecul muzei

Visătoare, plutitoare
Fine gleznele le are,
De-o săruţi te-ndragosteşti
N-ai să ştii să mai gândeşti
De-i inspiri suflarea dulce
Uiţi că patima-o aduce
Uiţi că-i pui de piază rea
Când te ia în dans cu ea
Te animă, te-nfioară
Când o strângi la piept pe seară
Dar şi jalnic ţipi de dor
Când dispare ziua-n zori
Când te mângâie tăcut
Uiţi ce mumă te-a făcut
Pentr-o clipă doar, cu ea
În iad voluntar te-ai da
De o cauţi iar,     nu vine
Se usucă carnea-n tine
Vai de urli, vai de vrei
Mori sperând, de dorul ei.

Ochi cu sărbătoare

Drum de mai şi drum de zi,
susurele inimii
Paşii-mi molcomi trec pe stradă,
soare-n ochii mei să bată
Pustiu printre trecători,
glasuri reci, voinţe moi
Ochi pierduţi şi fără ţintă,
alţii-ncearcă să se mintă,
Ici şi colo câte-un licăr,
câte-un tremur de pericol
Nu sunt veseli, nu sunt trişti
mai degrab-arată stinşi.
Rar de vezi printr-o privire
inspirată tresărire
Sau vreun tremur curajos,
să ţâşnească-n ochi frumos
Să vezi vise şi-ndârjire
să simţi iz de fericire,
Mai degrabă ochi pierduţi
printre paşi uimiţi şi mulţi.
Şi în ochi de-mi bate soare,
pasul molcom la plimbare,
Caut ochi cu sărbătoare.

Greşita aşteptare

Uneori nu trebuie să faci mai mult fizic, poate chiar mai puţin, ca lucrurile să se întâmple. Când lucrurile par blocate e din cauza aşteptării. Starea interioară de aşteptare. Aştepţi să vină circumstanţa, să sune persoana, să se facă anotimpul, să vină bugetul.... Aşteptare să treacă timpul ca să ....
Aşteptarea e blocaj, din interior. Nimic nu se întâmplă când aştepţi ceva, ca stare vibraţională interioară. Chiar dacă faptic în activităţi te agiţi cu o grămadă de chestii... degeaba cât timp în sine aştepţi.
În interior mergi pe un drum.. oricare drum, mergi, creează, efecte se vor produce, chiar fără mare agitaţie.
Mergi pe un drum chiar de nu-i bun. Mai bine să faci o excursie greşită decât să aştepţi.
Nimic nu se întâmplă, nimic nu se schimbă, când în interiorul tău eşti în aşteptare.

La historia de ..... "El Churro"

Una gran historia de pasion, de amor, de teribilă savoare şi împărtăşire. "El Churro", o poveste care-ţi umple inima şi poftele. O poveste a speranţei, a dorinţelor din inimă deschisă care se îndeplinesc, a pasiunilor arzătoare care se materializează instant şi uluitor. A dorinţelor care-ţi sunt puse la picioare pe tavă şi.... pe farfurie.... "El Churro" de Rahova ... una historia con terrible pasion .. Ayayayaaayyy

Despre schimbare

Schimbarea, da cea interioară şi exterioară, toată schimbarea, este foarte posibilă şi mai mult de atât e aşa cum se povesteşte în cărţile cu minuni, instant. În clipa asta te poţi schimba total, radical, în orice vrei tu şi cei mai mulţi au şi făcut-o, măcar o clipă, ca magicienii.
Problema nu-i aici. Şmecheria dificilă, ce pare magică, e că dacă vrei să rămână, să se vadă s-o simţi real, schimbarea e de făcut în fiecare clipă. Adică clipă de clipă până la sfârşitul vieţii, şi poate şi după aia,  cine mai ştie ce-o fi după ea, va trebui să faci schimbarea respectivă dorită. Nu-i de ajuns s-o faci o dată, e poate de ajutor doar ca să vezi şi să prinzi curaj că se poate. Dar ca să rămână, e o alegere pentru fiecare moment.
Dacă schimbarea în sine e miraculoasă prin producerea instant, abia constanţa schimbării îndeplineşte dorinţele şi le menţine, ca o adevărată magie.

Scrisori de dragoste (11) - Cocon de primăvară

Gând uşor-plutitor de primăvară
Inimă ce bate către inimă ce bate
Sub urechea mea interioară.
Cocon protector
din straturi de pături şi straturi de braţe
din straturi de inimi printre straturi de aţe.
Petale siclam de frezie mică
Cocon creator
din straturi de vise şi straturi de-o clipă.
Tăcere adâncă, grăitoare de seară,
Cocon adormit
din straturi de pânză, de răsuflare şi straturi de primăvară.

Părţile bune ale întineririi

Dacă optezi pentru a întineri, ca anii să ţi se scadă în loc să se adauge, e ceva ce majoritatea din câte văd evită, fiecare cu alegerea lui, dar vreau să spun că există beneficii şi în acest caz.
Dacă totuşi alegi să întinereşti apar în viaţa ta lucruri noi:
- începi să adori culoarea roz, pentru că e culoarea care, imediat ce-o priveşti, te face să zâmbeşt de ţi se întinde pielea pe faţăi;
- petreci clipe nemăsurate la raionul de jucării şi mai ales păpuşi şi unicorni şi lego, nu nu nu pentru că îţi doreşti să ai un copil, ci pentru că ţi-ai dori să te joci tu cu ele
- te reapuci să scri scrisori de-adevăratelea, de-ale scrise pe hârtie şi trimise în plic prin poşta română
- îţi vine ideea să îţi faci propriul dans harlem shake (caut câteva gagici faine care să se suie pe tocuri elegante cu multe multe bijuuuri şi să ne facem propriul harlem shake de pus pe net)
- petreci ore în şir contemplând pietrele şi cristalele, animalele şi mortăciunile împăiate de prin muzeee, uitând total de restul lumii
- te apuci de toate meseriile care-ţi trec prin cap, pe cont propriu desigur
- te trezeşti mai îndrăgostită decât ai fost vreodată în timpul liceului, şi nici nu-ţi trebuie altceva decât să te gândeşti la el, ca să simţi cum te furnici cu totul
- este perfect în regulă dacă lucrurile nu stau în casă în cea mai deplină ordine
- eşti nerăbdătoare să pleci cu trenul spre locul pe care l-ai visat într-o noapte în vis
- te simţi cea mai bogată când primeşti floricele, brăţări cu coşari, cănuţe cu fluturi şi chestii pufoase (sigur că roz) de pus cheile pe ele
- te implici în activităţile ce te amuză fără să conteze dacă ies ceva bani din ele sau te duc la vreun obiectiv clar
- începi să îi preţuieşti şi să-i înţelegi mai mult pe părinţii personali,
- încheieturile îţi devin mai flexibile decât  la 17-18 ani, în anticiparea entuziastă a clipei când vei coborî inclusiv sub aceste vârste, iar celulita dispare văzând cu ochii
- nu te mai frustrezi când vezi mâncăruri delicioase şi tentante, pentru că ştii că nimic nu-ţi este interzis, le mănânci pe toate după poftă, fără vină, iar a doua zi le poţi mânca încă o dată la fel de fără stres, fără exces, că burtica ştie ea măsura
- plângi ce plângi, cu sughiţuri chiar, dar până pe seară te topeşti iar de bucurie
- dacă te pocneşte somnul dulce-fierbinţel la amiază tocmai când îţi propusesei să pleci la alte treburi, e la fel de bine,  măcar te-ai odihnit, iar locul unde trebuia să ajungi nu se mută nicăieri
- vin clipe când te bucură profund experienţele petrecute cu unii oameni pe care credeai că i-ai lăsat definitiv la categoria nasoi
- nu te mai întorc din drum şi pe dos ideile şi părerile altora, chiar dacă sunt contrare cu ce ştii tu, fiecare cu experienţa lui,
.......

Şi mai sunt şi mai multe decât astea, periodic apar tot mai multe, probabil sub efectul întineririi.

Scrisori de dragoste (10) - Ce mă fac cu tine?

Ce mă fac cu tine, când ai succes şi creşti? Intru în competiţie cu tine? În ucigătoarea concurenţă, care aduce iz de mortăciune şi în afaceri şi în relaţii personale? Te concurez sau te celebrez, te iau ca inspiraţie doar, să-mi amintesc de propriile-mi pasiuni şi talente, ce le am de înflorit şi înrodit ca să mă hrănească pe mine şi pe încă mulţi alţii din roade bogate?
Ce mă fac cu tine? Te blochez şi te descurajez? Ca să-ţi cadă aripile şi să-ţi devină inerte. Aripile pe care dacă tu ţi le deschizi, îmi amintesc de toată responsabilitatea mea faţă de mine, de ai mei paşi ce-ar trebui să mergă mai departe. Să te ţin legat prin pacturi şi contracte, prin intimidări şi şantaje? ... sau să-mi accept a mea responsabilitate creatoare?
Ce mă fac cu tine, când văd că ai ştiut mai bine? Te desfiinţez, te blamez, te agresez, ca să-m-acopăr? Ca să nu ajung la clipa în care aş recunoaşte că mi-am schimbat părerile de dinainte şi ţi-aş da dreptate?
Ce mă fac cu tine, oare, muză? Să te iubesc fără să-ţi cer nimic în schimb? Fără să îţi pretind ideile fixiste şi prestabilite? Să te fructific cu nesătulă poftă aşa cum eşti, cât timp îmi eşti în cale? Să recunosc că pe neaşteptate m-ai readus pe mine mie-mi, şi-mi dai deja cu mult mai mult şi altceva, mai roditor, decât am vrut sau am crezut?

Scrisori de dragoste (9) - Cu ce măsură îmi măsor iubirea?

Comparaţia, boală grea. Boală ucigătoare în cele din urmă, a iubirii şi a poveştilor de iubire. Cu ce măsură îmi măsor iubirea? Cu cea a celor ce se ţin de 5 ori pe zi de mână, sau a celor ce se ţin de 5 ori pe an? Cu măsura celor ce petrec 2 sau 3 weekenduri pe lună împreună? Cu cea a celor ce merg în două vacanţe pe an  sau a celor ce se văd o dată la două luni? Cu măsura unei neveste zguduite de soţ "până ce moartea ne va despărţi" sau a celor care "se îndrăgostesc" o dată la 3 luni de cineva nou? Se măsoară iubirea în ce scrie la carte că trebuie să facă un cuplu, sau ce spun bătrânii, sau tinerii, sau moda actuală în materie....? Iubirea, minunata poveste de iubire nu se măsoară. Şi atât. Nu se compară că moare... adună frustrări, nemulţumiri, ce nu-s reale ci prin comparaţie. În povestea de iubire mai bine să fii surd şi orb la ce fac alţii la acest capitol, la ce e tradiţional sau uzual. Povestea e unică şi incomparabilă, e minunată cât timp are propria măsură a bucuriei sufletului. Măsura iubirii nu există şi cine-şi măsoară iubirea cu măsuri ale altora, e mai mult decât nebun, sau nu s-a ars suficient de tare cât să-l usture şi să înţeleagă.

Unii fac, alţii se lasă făcuţi

Ştiu puţini oameni care chiar fac. Da' nu din cei ce fac lucrurile obişnuite de zi cu zi, că aşa fiecare face câte ceva. Ci din cei care au o idee şi fac ceva pentru ea aducând o schimbare în viaţa lor, trăind altfel decât ieri, ieşind din starea de confort chit că iese cu succes sau cu eşec.
Ştiu foarte mulţi oameni care şi ei fac ... citesc o grămadă de chestii, se interesează de multitudini de idei personale sau luate de la alţii. Dar de fapt nu fac nimic, decât să mai citească nişte chestii, să mai discute eventual despre ele, sau lă le dea "share" cum e moda în mediile actuale de socializare, computerizate. Nu zic că unii greşesc sau alţii fac mai bine... nu-i nici mai bine nici mai rău. Doar că văd oameni a căror viaţă nu se clinteşte decât când se întâmplă vreun eveniment exterior la Sfântu Aşteaptă şi-i mişcă şi pe ei valul şi oameni care într-un an de zile îşi schimbă total domeniul de lucru, cercul social, starea civilă, devin şi faimoşi şi bonusul bonusurilor, trăiesc viaţa cu satisfacţie.
Nu zic cum o fi mai bine, fiecare ştie pentru ea/el. Văd doar că lumea e făcută din cei ce fac şi cei ce se lasă făcuţi. Văd doar că o parte din cei ce se lasă făcuţi cred că fac, şi doar îşi împoaie capul cu chestii ce alţii le fac. Şi pe urmă devin dezamăgiţi că nu li se întâmplă nimic în viaţă. Între aceste două tipuri nu e o diferenţă de inteligenţă, de talente, de frumuseţe sau şarm, de soartă, karmă sau noroc. Singura diferenţă e în a face tu personal în loc de a te preocupa preponderent de ce fac ceilalţi.
Ştiu puţini oameni care chiar fac, sunt foarte foarte puţini, nu zic că e bine sau rău. Zic doar că-i stimez foarte mult, căci sunt măreţi şi de la ei învăţ.

Scrisori de dragoste (8) - Pastile pasionale pentru îndrăgostire

Atât de mult iubesc iubirea, atât de mult iubesc îndrăgostirea, ce iese din mine, ce până la urmă sunt eu.
Atât de mult că fac obsesii, pasiuni şi vijelii.
Atât de îndrăgostită sunt şi atât de multă forţă scoate din mine iubirea că uneori mă tem c-o pierd fără un catalizator.
Obsesiile mele dulci şi fermecate, mă subjugă, doar pentru că uneori mi-e frică să nu-mi pierd îndrăgostirea.
Mă hrănesc avid din catalizatorii mei, şi mă tem, că iubirea mea ar pieri de m-aş opri să mă hrănesc din ei.
Şi de-aia tot ei îmi devin otrăvuri, disperări.
Chiar dacă am aflat despre mine de atâtea ori, că nu mă lasă  nicidecum şi niciodată în urma ei iubirea.
Atât de mult iubesc îndrăgostirea că sunt de când mă ştiu dependentă de mediatori.
La fel precum un om cu glanda tiroidă extirpată, ce trebuie să ia pastile ca să supravieţuiască, eu iau pastile pasionale pentru ca inima mea să iubească.
Ba şi mai mult de-atât iubesc îndrăgostirea, încât încerc să-mi iau esenţa de iubire din orice, şi să le fac pe toate pastile.