De drag şi dor

Iată singura cale potrivită pentru a primi pe cineva în viaţa ta. De drag şi de dor. De ce oare ar vrea vreo femeie (sau un bărbat, dar  nefiind barbat mi-e mai uşor să privesc lucrurile din perspectiva feminină) să vină vreun bărbat la ea, să trăiască cu ea, din orice alt motiv, altul decât de drag şi de dor. Altul, adică din constrângere, din obligaţie, din ameninţări, dintr-un contract scris, din instincte doar animalice, din obişnuinţă şi mecanicitate ... foarte groaznic, şi chinuitor şi cel mai groaznic pentru suflet. Căci nefiind din dor şi de mare drag, când alte motive aduc pe cineva lângă tine, sufletul îşi pierde aripile, îşi pierde bucuria, se ofileşte, uşor, uşor, zi după zi, se ofileşte şi sufletul tău şi sufletul celuilalt... uneori fără să înţelegi ce se întâmplă cu bietul suflet schingiuit. Când de fapt rolul sufletului e să înflorească, ca o sămânţă proaspătă şi parfumată cu rod mesmerizant. Şi cât mai înfloreşte sufletul din drag şi dor... indescriptibil în cuvinte, doar de trăit în sentimente. Multe suflete plâng trăind în perechi, pentru că principala activitate a stăpânilor lor e cum să-l ţină mai strâns în laţ pe celălalt, prin ce mişmişuri să-l mai constrângă, cum să-i mai ceară şi să-l aducă la punctul dorit. Bietele suflete ce-ar mai creşte ele udate şi cultivate doar cu drag şi dor, oferite de bunăvoie. Căci sufletele lăsate libere au infinite daruri de oferit celorlalte suflete, tot ce ţi-ai dorit vreodată şi încă şi mai multe pe deasupra.

Stăpânii dimineţilor

O vorbă din bătrâni zice "Cine stăpâneşte dimineaţa, stâpâneşte toată ziua precum şi noaptea", sau dacă nu zice chiar aşa zice ceva de genul cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge. Nu contează care-i vorba, ci contează că asta-i ideea. Luptele cele mai aprigi se dau dimineaţa, nu oricare dimineaţă, ci momentul trezirii din vis, momentul trecerii între cele două lumi. Atunci sunt bătăliile cele mai crunte, în oameni şi pentru oameni. Puterile tainice îşi duc în fiecare dimineaţă, a fiecărui om, luptele cele mai crâncene, căci chiar dacă omul nu-i mereu conştient, puterile tainice ştiu secretul dimineţilor. Cine pune stăpânire pe dimineţile omului, cam va fi câştigător în toate luptele de peste ziua şi noaptea care urmează. În intervalul trezirii al finei reîntoarceri strat cu strat de la vis la trezire, ce pentru om durează poate imperceptibil de puţin, lupta-i cruntă şi fioroasă. Acum se înfruntă blândeţea cu agresivitatea, iubirea cu ura, magia cu uitarea, bucuria cu depresia, încrederea cu fricile, şi poate chiar îngerii cu demonii, cine ştie. Se confruntă cei doi poli pe baza căruia e construită toată lumea personală şi lumea toată. Într-atât de înfiorătoare-i lupta. Oamenii, dacă-s diplomaţi şi cunoscători, pot lua parte la lupta asta, doar să vrea. Nu să se lupte direct, ci să dea ajutor şi favoruri uneia dintre armate. Armate-i care-i convine fiecăruia, după om. Dacă pe om nu-l interesează de lupta asta, o armată va câştiga oricum şi va cam domina toate orele ce urmează, căci celelalte lupte de peste zi şi noapte greu le mai câştigă o altă armată, poate dacă apar ceva forţe noi din exterior...dar asta apare în puţine zile. Şi uite aşa oamenii se trezesc dominaţi de anumite stări mentale şi sufleteşti, de tendinţe şi apăsări, pe care nu mai ştiu cum să le controleze toată ziua.
E ca şi cum în lupta de dimineaţă s-ar câştiga cea mai puternică armă şi forţă magică care-i cam bate pe toţi ceilalţi, grosul rezervelor de merinde şi muniţii pentru armate, precum şi poziţiile strategice ale trupelor pentru următoarele confruntări.
Dar dacă omul decide să se implice în luptele de dimineaţă, când ce-i drept e oarecum adormit şi confuz, implicarea sa contează mult, chiar şi aşa. Implicarea sa în momentul critic de dimineaţă poate duce la schimbarea unei zile, apoi a mai multor zile şi apoi a întregului viitor. Nu degeaba se zice că fiecare zi e un nou început. Este pentru cei care ştiu tâlcul, căci dimineaţa se decid stăpânii zilelor şi-ai nopţilor şi-ai întregii vieţi până la urmă. Cine vrea să trăiască într-un anume mod, decis personal şi nu aşa după cum o fi să fie, e cazul să se implice personal în luptele dimineţii, să sprijine armatele dorite.

O zi de toamnă galbenă şi luminoasă ....

O zi de toamnă galbenă şi luminoasă .... privită de la o fereastră nu e niciodată la fel ca celelalte zile de toamnă galbene şi luminoase... Seamănă, îţi evocă zile galbene de toamnă luminoasă din zonă dulce de coline, cunoscute de prin alte timpuri, dar nu, nu, nu, nu e la fel. Diferenţele, la fel ca diavolul, stau în detalii. numărul de frunze rămase în copaci e diferit, tonurile de galben sunt altele, numărul de nuanţe combinate şi intensităţile lor de galben, cupru, auriu, ruginiu, verde cu influenţe mai arămii sau mai brune....diferă, umiditatea din aer, numerele şi formele şi orânduielile de nori precum şi consistenţa cerului diferă. Ca să nu mai vorbesc de copiii care se joacă printre frunze, de însoţitorii lor, de trecătorii de pe stradă...sau ce să mai zic de însăşi privitoarea de la fereastră, care poate o evocă pe aceeaşi privitoare a unei zile de toamnă dintr-un alt timp, dar diferă sentimentele şi gândurile şi scopurile ei sau celulele care se regenerează şi nu mai sunt aceleaşi deşi seamănă, respiră altfel aerul de toamnă, pentru ochi şi suflet altfel alunecă catifelată imaginea zilei de toamnă ... şi multe multe multe altele diferă... adică aproape tot. Ziua de toamnă luminoasă seamănă la aspectul de suprafaţă cu toamna, cu toată toamna, dar luată la bani mărunţi nu e niciodată la fel. Chestiunile de toamnă par neschimbate, dar la nivel mărunt, ca sub o lupă a inimii şi-a gândurilor şi-a fiecărei celule din mine, simt că e cu totul altceva, adică o zi de toamnă galbenă şi luminoasă, minune de zi dar alta ca ea nicium nu va mai fi!

Prinţ şi android

În vremuri vechi şi îndepărate, în alte epoci, când eram eu mai mică , mai înţeleaptă (da eram mult mai înţeleaptă, practic toate marile mele revelaţii de acum sunt chestii ce mi le amintesc din copilărie, căci atunci mi-erau super clare) şi când citeam SF-urile lui Asimov, ajunsesem la o concluzie de-o fină cunoaştere şi adâncă înţelegere a tâlcurilor lumii. Mă decisesem şi ştiam clar că bărbatul potrivit pentru mine în viaţa asta este un android şi cu un astfel de android pot avea o viaţă adorabilă armoniaoasă în doi.Nu oricare android, ci din acela din cea mai avansată generaţie, cu creier pozitronic, cu înfăţişare şi textură perfect omenească, cu program aproape uman şi cu posibilităţi de diversificare a felului său iubitor de-a fi, după dorinţă, d-ăla de nici prin SF-uri personajele nu sesizau că-i robot. În înţelepciunea mea fascinantă din acele vremuri îmi dădeam seama că asta-i varianta simplă, fără bătăi de cap prin care să am relaţia de iubire magică şi fermecătoare, mult dorită.

Suspect

Deşi pare paradoxal, am început să văd eu mai nou că dacă vrei să iubeşti pe cineva, sau pe toată lumea, dar să iubeşti adevărat şi per total şi în continuu, trebuie să nu-ţi mai pese. Dar nu un nepăsat d-ăla ostentativ, care-i de fapt doar un strigăt disperat după comunicare şi ajutor şi asigurări şi atenţii. Să nu-ţi mai pese despre ceilalţi nimic, nici ce gandesc, nici ce spun, nici dacă te judecă şi cum, nici ce fac, nici nimic, nici măcar o clipă să nu-ţi tresară falca de crispare la gândul trecător asupra altuia. Abia după ce nu-ţi mai pasă, deşi pare stupid la prima vedere,abia atunci începi să iubeşti. Că nu te mai temi de nimic, nu mai compari, nu te mai aştepţi la vreo bazaconie... şi se deschide sufletul deplin. După ce nu-ţi mai pasă, nu mai rămâne nimic ce ar putea da unei persoane sau tuturor persoanelor iz de adversar sau agresor faţă de propria-ţi făptură. După ce nu-ţi mai pasă, zău dacă îţi mai rămâne altceva de făcut, decât să-i iubeşti.

Doamnă şi mahalagioaică

Am admirat întotdeauna doamnele, rafinate şi impecabile în ţinută şi atitudine. Sunt pro, total total pro ca o femeie să tindă spre a fi doamnă. Femeia ideală de prin zicale e "doamnă în societate, gospodină în bucătărie, curvă în pat". Nu credeam de la început dar în timp am învăţat că o mare doamnă trebuie să devină inclusiv mahalagioaică. Sunt momente în viaţa unei femei în care e esenţial să iei pe cine trebuie de păr, cel mai probabil o femeie, sau să arunci haine direct de la balcon în stradă, cel mai probabil ale unui bărbat. Atât la figurat cât şi varianta "la propriu". Asta e extrem de eficientă, pe cât e şi calitatea de bună gospodină în bucătărie.Luatul de păr la momentul potrivit nu te face mai puţin doamnă, aşa cum nici dacă eşti curvă în pat nu-ţi diminuează calitatea rafinată. Degeaba eşti aşa zisă doamnă dacă în momentele critice nu impui respect cum trebuie, "the old fashioned way".  O mare doamnă, o mare femeie ştie când şi cum şi cui să-i smulgă părul, fără prea multe discuţii.

My own

Ideile şi experienţele altora mi-au fost de enorm ajutor... şi de foarte foarte multe ori de absolut niciun ajutor sau de încurcătură. Dar astea din urmă nu contează, pentru că ajutorul primit a fost şi e enorm, ajutorul de la acel pic de sfaturi utile pentru mine. Atât de util e ajutorul încât reacţia din inimă e să vreau să-l trimit mai departe ca să ajute şi pe alţii. Am încercat să dau mai departe de la alţii.
Doar că e o şmecherie la mijloc, eu una nu pot trimite sfaturile altora şi înţelegerile altora mai departe, am încercat şi n-au avut putere şi nici eficienţă. Pentru că sunt ale altora, îşi pierd toată forţa dacă le transmit eu. Eu dau forţă şi putere propriilor experienţe şi trăiri, căci în ele stă întreaga mea credinţă şi o bucată din sufletul meu. Şi atunci pe astea le dau mai departe, pe ale mele trăiri şi sfaturi, în felul meu. E singurul mod în care pot fi mai departe de ajutor cuiva. Nu-i de mirare că nu mi-au plăcut niciodată sfaturile de genul "se zice..., cutare zice că... " bla bla. Sfaturile la a doua mână îşi pierd de mii de ori mai mult valoarea decât o maşină la mâna a doua.

Experimente neinspirate

Experimentele neinspirate nu-s nici bune nu-s nici rele doar că trebuie oprite. Daca ceva nu--i mai bun decat era înainte, opreşte-l, asta e n-a mers. Ori te întorci la ce era, că s-a demonstrat a fi mai bun, ori găseşti o altă variantă nouă de experimentat.
Nu-i nimic grav dacă ai experimentat ceva prost sau inutil sau ineficient, gravitatea apare dacă-ţi dai seama că e neinspirat şi prost şi alegi să-l continui.
Fac zilnic experimente neinspirate, la diverse niveluri şi profunzimi şi cea mai proastă treaba a fost să nu vreau să le zic pe nume, adică experimente "proaste", să vreau să le demonstrez bune. Când de fapt treaba mea e să le recunosc drept ceea ce sunt, să le recunosc că-s ale mele şi să le dau la o parte.

Cu cat dai cu atat ai

Nu stiu cum functioneaza si de ce, dar functioneaza. Am gramezi si stive de haine.... si in acelasi timp am dat saci intregi de haine. Si culmea de cand dau haine mai multe din sifonierul meu, am mai multe ca niciodata. Pe cat dau, pe atat se inmultesc. Vin din toate partile. Nu e doar o poveste treaba asta cu "Dar din dar se face Raiu'", sunt extraordinar de uimita ca functioneaza  in viata zilnica. E minunat si magic de-a dreptul si trebuie incercat si in alte privinte.

"Tratamente naturiste" - 1

Contra stranutului

Va prezint azi un remediu eficient testat personal. Cand racesti si te inteapa nasul, stranuti si ai o stare de tensiune in zona tamplelor si a sinusurilor, mananca inchetata - cu cat mai multa cu atat mai buna si mai bine. Cantitate ... cat de mult intra in burta, sau pana simti ca ti se face rau de la stomac.
Inghetata este un remediu minune. Nu, nu iti calmeaza mucoasa nazala nici nu detensioneaza inflamatia din zona. Nu, nu are un efect de potolire a gatului pe care il simti la fel de iritat, sau poate chiar mai tare de la raceala inghetatii.
Totusi efectul sau este magic. Este atat de buna incat esti mult prea preocupat s-o savurezi ca sa-ti mai aduci aminte de nasul curgator, astfel nu se mai declansaza niciun stranut pe toata perioada in care te infrupti hulpav.

...... mai bine pisica miloaga decat pisica flamanda (Înţelepciune de la Chiti Chet 1)

Chestia cu "cere si ti se va da" e atat de simpla de elementara si de utila incat era si firesc sa nu ii dau atentie aproape deloc. Pot spune acuma ca pentru mine e unul dintre marile "secrete" neascunse ale modului de functionare a lumii asteia.
E o chestiune atat de simpla incat am invatat-o pana la urma, cu tot respectul cuvenit marilor maestri ai lumii, de la pisicuta mea. Ea miorlaie si miorlaie si cere cere si tot cere, ea stie ce, uneori intuiesc si o mai nimeresc. Sunt de foarte multe ori sacaita de atatea cereri miorlaite in continuu. Initial am zis ca-i o tampenie si o corvoada a mea sa se fi infiltrat in casa mea o pisica atat de urlatoare. Pe urma mi-am dat seama ca de fapt e o mare banditeala si o smecherie eficienta. Oricat de mult m-ar enerva, dupa atatea miorlaiei tot incerc sa-i dau cate ceva ca sa taca. Uneori nimeresc ce vrea si tace (pentru putin timp desigur), alteori n-o nimeresc din prima si continua sa zbiere, chiar daca ma enerveaza si mai tare, eforturile mele se intetesc pe masura, cautand variante pana e multumita. Uneori recunosc, ca daca n-ar avea o gura atat de mare si terorizanta poate as uita cu totul de ea si n-ar mai primi ceea ce vrea decat mult mai rar.
Si cam asa ma imaginez si pe mine fata de marele Divin. Eu miorlaind aici pe jos pe pamant, el auzind ceva poate nu foarte deslusit. El, poate chiar sacait de chiraiturile fara oprire, dandu-mi diverse lucruri, unele fix cele la care ma gandeam, altele poate brodite din a 2-a a 3-a, a 10-a incercare, dar  mereu oferindu-mi cate ceva. Cu cat cer mai multe cu atat primesc mai multe. Asa ca cer si dimineata si seara, si in timpul zilei de cate ori apuc, si uneori si noaptea-n vis, caci atat de tare m-am obisnuit sa miorlai, ca miorlai si cand visez. Poate Dumnezeu o fi sacait ca ma tot aude cu aceleasi miorlaieli (il inteleg ca si eu simt la fel cu pisica), dar nici nu iese treaba altfel.  Cu cat cer mai mult, ca prin farmec, primesc mai mult.
N-am nimic cu cei care prefera sa nu ceara nimic ca sa lase totul in voia lui Dumnezeu. E un mod de a privi problema. Poate chiar unul mai nobil. Dar eu cred ca aceste persoane primesc fix cat ar primi si pisica mea daca nu s-ar smiorcai pe langa mine ... ar trai si asa, dar nu la fel de des bucuroasa.
Nu stiu care-i ideea in smecheria asta, nici nu-mi pasa pana la urma, pur si simplu e croita lumea asa.
Eu am vazut cu ochii mei, pe pielea mea. Cu cat ceri mai mult cu atat primesti mai mult. Mai bine matza miloaga decat matza flamanda.

La ... "necuratu" 2

(Da, necuratu 2, o data pt ca sunt mai multi necurati si in al doilea rand pentru ca in ultima vreme invat multe despre ei)
Cu necuratul poti negocia. Nu e asa fara scapare ca vine si gata trebuie sa faci ca el. Nicidecum. Da, e puternic, merge la intimidare sau la vrajeala dar trebuie sa inveti sa te tocmesti, sa te tot tocmesti, sa te tocmesti "in draci" (ca sa zic asa).
Pana la urma cred ca in viata asta, totul e o negociere (nu degeaba o fi "poporul ales" atat de priceput la tocmeala si comert).
Deci cuvantul magic in lucrurile necurate ... negociere, pana gasesti calea sa scapi cu bine.